Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru despintecare

despinteca vt [At: MEȘT. MOȘ. 110/27 / V: (înv) ~pân~, (reg) ~ticá / Pzi: ~píntec / E: Cf des- + pântece] (Înv) 1 (C.i. trupuri, carne) A despica (8). 2 A spinteca. 3 (Pan) A desface fructe, legume.
despintecáre sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) ~pân~, (reg) ~tic~ / Pl: ~cắri / E: despinteca] (Înv) 1 Despicare (10). 2 Spintecare. 3 (Pan) Desfacere a unor fructe, legume Si: despintecat1 (3).
despintecát1 sn [At: MDA ms / V: (înv) ~pân~, (reg) ~tic~ / Pl: ~uri / E: despinteca] (Înv) 1 Despicare (10). 2 Spintecare. 3 Despintecare (3).
despintecát2, ~ă a [At: MEȘT. MOȘ. 115/19 / V: (înv) ~pân~, (reg) ~tic~ / Pl: ~ați, ~e / E: despinteca] (Înv) 1 (D. trupuri, carne) Despicat2 (9). 2 Spintecat2. 3 (Pan; d. fructe, legume) Desfăcut2.
DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Pref. des- + spinteca.
DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Des1- + spinteca.
DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar), A spinteca. Pe muchea cadrului se vede cum mistreții uciși sînt transportați pe spinarea elefanților, și apoi cum slujitorii îi înjunghie și-i despintecă. ODOBESCU, S. III 110. Scoase palușul de la brîu, despintecă zmăul. ȘEZ. VII 13.
!despintecá (a ~) (rar) (des-pin-/de-spin-) vb., ind. prez. 3 despíntecă
despintecá vb. (sil. mf. -spin-), ind. prez. 3 sg. și pl. despíntecă
despíntec V. spintec.

despintecare definitie

despintecare dex

Intrare: despinteca
despinteca verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -spin-
Intrare: despintecat
despintecat
despintecare infinitiv lung
Intrare: despintecare
despintecare