despinteca vt [At: MEȘT. MOȘ. 110/27 / V: (înv) ~pân~, (reg) ~ticá / Pzi: ~píntec / E: Cf des- + pântece] (Înv) 1 (C.i. trupuri, carne) A despica (8). 2 A spinteca. 3 (Pan) A desface fructe, legume.

DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Pref. des- + spinteca.

DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Des1- + spinteca.

DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar), A spinteca. Pe muchea cadrului se vede cum mistreții uciși sînt transportați pe spinarea elefanților, și apoi cum slujitorii îi înjunghie și-i despintecă. ODOBESCU, S. III 110. Scoase palușul de la brîu, despintecă zmăul. ȘEZ. VII 13.

!despintecá (a ~) (rar) (des-pin-/de-spin-) vb., ind. prez. 3 despíntecă

despintecá vb. (sil. mf. -spin-), ind. prez. 3 sg. și pl. despíntecă

despíntec V. spintec.