Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru despiedicare

despiedica vt [At: LB / V: d─âspiedec├í, ~pedec├í, ~dec├í, de╚Öchi~ / Pzi: ~i├ędic / E: des- + piedica] 1 A scoate piedica unui animal. 2 A ├«nl─âtura piedica de la o roat─â, pentru a se deplasa. 3 A dezlega o persoan─â la picioare, pentru a putea merge. 4 (Reg; ├«e) A ~ caii A l─âsa pe cineva ├«n voia lui. 5 (Reg; ├«ae) A pleca ├«n alt─â parte. 6 A trage piedica unei arme de foc.
despiedic├íre sf [At: VALIAN, V. / V: d─âspiedec~, ~pedec~, ~dec~, de╚Öchi~ / Pl: ~cß║»ri / E: despiedica] 1 Scoatere a piedicii unui animal Si: despiedicat1 (1). 2 ├Änl─âturare a piedicii de la o roat─â, pentru a se deplasa Si: despiedicat1 (2). 3 Dezlegare a picioarelor unei persoane, pentru a putea merge Si: despiedicat1 (3). 4 Ac╚Ťionare a piedicii unei arme de foc, pentru a trage Si: despiedicat1 (4).
DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.
DESPIEDIC├ü, despi├ędic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o arm─â de foc. [Var.: despiedec├í vb. I] ÔÇô Pref. des- + [├«m]piedica.
DESPIEDIC├üRE, despiedic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a despiedica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. despiedica.
DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.
DESPIEDIC├ü, despi├ędic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o arm─â de foc. [Var.: despiedec├í vb. I] ÔÇô Des1- + [├«m]piedica.
DESPIEDIC├üRE, despiedic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a despiedica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. despiedica.
DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.
DESPIEDIC├ü, despi├ędic, vb. I. Tranz. A scoate piedica (de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul). A despiedicat calul ╚Öi i-a dat drumul pe c├«mp. ÔŚŐ Absol. ├Ämpiedic─â la deal ╚Öi despiedic─â la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos. ÔÇô Variant─â: despiedec├í vb. I.
despiedic├í (a ~) (-pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despi├ędic, 3 despi├ędic─â
despiedicáre (-pie-) s. f., g.-d. art. despiedicắrii; pl. despiedicắri
despiedic├í vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despi├ędic, 3 sg. ╚Öi pl. despi├ędic─â
despiedicáre s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. despiedicării; pl. despiedicări
A despiedica Ôëá a ├«mpiedica
A DESPIEDIC├ü despi├ędic tranz. 1) (animale) A elibera sco╚Ť├ónd piedica. 2) (ro╚Ťile unui vehicul, un vehicul) A permite s─â se mi╚Öte, ├«nl─âturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [├«m]piedica
despiedecà v. a scoate piedica, a descurca calul, roata.
desp├ędec (est) ╚Öi despi├ędec (vest), a -├í v. tr. (d. pedic─â, p─şedic─â). Scot pedica: a despedeca calu, c─âru╚Ťa. ÔÇô ╚śi despedic, desp─şedic, c├«nd e acc. pe r─âd.
desp─ş├ędec V. despedec.

Despiedicare dex online | sinonim

Despiedicare definitie

Intrare: despiedica
despiedeca verb grupa I conjugarea I
despiedica verb grupa I conjugarea I
Intrare: despiedicare
despiedicare substantiv feminin
  • silabisire: -pie-