despiedicare definitie

19 definiții pentru despiedicare

despiedica vt [At: LB / V: dăspiedecá, ~pedecá, ~decá, deșchi~ / Pzi: ~iédic / E: des- + piedica] 1 A scoate piedica unui animal. 2 A înlătura piedica de la o roată, pentru a se deplasa. 3 A dezlega o persoană la picioare, pentru a putea merge. 4 (Reg; îe) A ~ caii A lăsa pe cineva în voia lui. 5 (Reg; îae) A pleca în altă parte. 6 A trage piedica unei arme de foc.
despiedicáre sf [At: VALIAN, V. / V: dăspiedec~, ~pedec~, ~dec~, deșchi~ / Pl: ~cắri / E: despiedica] 1 Scoatere a piedicii unui animal Si: despiedicat1 (1). 2 Înlăturare a piedicii de la o roată, pentru a se deplasa Si: despiedicat1 (2). 3 Dezlegare a picioarelor unei persoane, pentru a putea merge Si: despiedicat1 (3). 4 Acționare a piedicii unei arme de foc, pentru a trage Si: despiedicat1 (4).
DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.
DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Pref. des- + [îm]piedica.
DESPIEDICÁRE, despiedicări, s. f. Acțiunea de a despiedica și rezultatul ei. – V. despiedica.
DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.
DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Des1- + [îm]piedica.
DESPIEDICÁRE, despiedicări, s. f. Acțiunea de a despiedica și rezultatul ei. – V. despiedica.
DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.
DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. A scoate piedica (de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul). A despiedicat calul și i-a dat drumul pe cîmp. ◊ Absol. Împiedică la deal și despiedică la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos. – Variantă: despiedecá vb. I.
despiedicá (a ~) (-pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 despiédică
despiedicáre (-pie-) s. f., g.-d. art. despiedicắrii; pl. despiedicắri
despiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 sg. și pl. despiédică
despiedicáre s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. despiedicării; pl. despiedicări
A despiedica ≠ a împiedica
A DESPIEDICÁ despiédic tranz. 1) (animale) A elibera scoțând piedica. 2) (roțile unui vehicul, un vehicul) A permite să se miște, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica
despiedecà v. a scoate piedica, a descurca calul, roata.
despédec (est) și despiédec (vest), a -á v. tr. (d. pedică, pĭedică). Scot pedica: a despedeca calu, căruța. – Și despedic, despĭedic, cînd e acc. pe răd.
despĭédec V. despedec.

despiedicare dex

Intrare: despiedica
despiedeca verb grupa I conjugarea I
despiedica verb grupa I conjugarea I
Intrare: despiedicare
despiedicare substantiv feminin
  • silabisire: -pie-