Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru despic─âtur─â

despic─ât├║r─â sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 74r/27 / V: (├«rg) dis~ (reg) de╚Öp~ / Pl: ~ri / E: despica + -tur─â] 1-11 Despicare (1-2,7-14,17). 12 Bucat─â de lemn despicat (1). 13 (Pex) Bucat─â dintr-un obiect care s-a spart. 14 Ruptur─â lung─â ╚Öi ├«ngust─â a unui obiect de ├«mbr─âc─âminte. 15 T─âietur─â f─âcut─â din croial─â unui obiect de ├«mbr─âc─âminte, pentru a u╚Öura mi╚Öc─ârile. 16 T─âietur─â lung─â ╚Öi ad├ónc─â f─âcut─â ├«n corpul cuiva sau ├«n carne. 17 Falie ad├ónc─â ├«n p─âm├ónt. 18 Bucat─â desf─âcut─â dintr-un corp format din p─âr╚Ťi simetrice. 19 Cr─âp─âtur─â a mugurilor sau bobocilor de plant─â. 20 Ramifica╚Ťie a arborilor. 21-22 Cr─âp─âtur─â ├«n trunchiul unui arbore (├«n care se pune altoiul) Si: (Mol) despintec─âtur─â (1-2). 23 (Spc) ╚śli╚Ť. 24 (Spc; ├«vr) Bucat─â din corpul unei fiin╚Ťe. 25 T─âietur─â f─âcut─â ca semn distinctiv la urechea unor animale, spre a fi identificate de proprietar.
DESPIC─éT├ÜR─é, despic─âturi, s. f. 1. T─âietur─â, cr─âp─âtur─â f─âcut─â ├«n lungime. 2. Bucat─â despicat─â, mai ales dintr-un lemn. ÔÇô Despica + suf. -─âtur─â.
DESPIC─éT├ÜR─é, despic─âturi, s. f. 1. T─âietur─â, cr─âp─âtur─â f─âcut─â ├«n lungime. 2. Bucat─â despicat─â, mai ales dintr-un lemn. ÔÇô Despica + suf. -─âtur─â.
DESPIC─éT├ÜR─é, despic─âturi, s. f. 1. T─âietur─â, cr─âp─âtur─â ├«n lungime. O despic─âtur├ó ├«n zid. Ôľş Umbla descul╚Ť ╚Öi cu c─âma╚Öa de cit ie╚Öit─â prin despic─âtura pantalonilor. C. PETRESCU, C. V. 69. ÔÖŽ T─âietur─â pe corp, ran─â; cicatrice. V. spintec─âtur─â. ╚śarpele... se lunge╚Öte, caut─â rana, despic─âtura. BANU╚ś, B. 14. Iepure e porecla tot a lui Bogza, pentru c─â i se v─âd din╚Ťii de sus prin despic─âtura buzei. SADOVEANU, B. 183. 2. (De obicei determinat prin ┬źde lemn┬╗) Bucat─â de lemn despicat─â dintr-un trunchi. Se trase l├«ng─â soba lung─â. ├Än─âuntru ardeau despic─âturi mari de lemn. SADOVEANU, Z. C. 258. Am fost s─â cump─âr un car de lemne; dar mi-o cerut c├«t dracu pe tat─â-s─âu, ╚Öi n-am luat nici o despic─âtur─â, ca s─â-i viu de hac celui cu lemnu. ALECSANDRI, T. I 317.
despic─ât├║r─â s. f., g.-d. art. despic─ât├║rii; pl. despic─ât├║ri
despic─ât├║r─â s. f., g.-d. art. despic─ât├║rii; pl. despic─ât├║ri
DESPICĂTÚRĂ s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)
DESPICĂTÚRĂ ~i f. 1) Loc despicat. 2) Bucată despicată dintr-un întreg. /a despica + suf. ~ătură
despic─âtur─â f. bucat─â de lemn despicat─â, ╚Ťand─âr─â.
despic─ât├║r─â f., pl. ─ş. Lucru despicat, bucat─â de lemn despicat. V. drani╚Ť─â.
DESPIC─éTUR─é s. cr─âp─âtur─â, spintec─âtur─â, t─âietur─â. (~ la pantaloni.)

Despic─âtur─â dex online | sinonim

Despic─âtur─â definitie

Intrare: despic─âtur─â
despic─âtur─â substantiv feminin