desperechea vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~chéz / E: des- + (îm)perechea] 1 A face două obiecte de același fel să nu mai formeze o pereche Si: a despărți. 2 (Pex) A descompleta un număr de lucruri care formează o serie.

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Pref. des- + [îm]perechea.

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des1- + [îm]perechea.

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface, a dezbina două elemente, două lucruri, două ființe care formează împreună o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri de același fel; a descompleta. ◊ (Cu privire la bani; rar) Înadins nu și-a desperecheat cele patru mii de lei. C. PETRESCU, C. V. 29.

desperecheá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 să desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát

desperecheá vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 sg. și pl. desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sg. și pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát

DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.

A (se) desperechea ≠ a (se) împerechea

A DESPERECHEÁ ~éz tranz. A face să se desperecheze. /des- + a [îm]perechea

A SE DESPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a mai forma o pereche; a-și pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [îm]perechea

desperecheà v. a face să nu mai fie pereche, a dezuni.

desperechéz V. despă-.

DESPERECHEA vb. a (se) descompleta.