Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru despecetluit

despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~├ęsc / E: des- + pecetlui] (├Ävr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentm a desface ╚Öi a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare ├«ncuiat─â sau) un capac sigilat.
despecetlu├şt1 sn [At: CAMILAR, N. II, 369 / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despecetlui] (├Ävr) 1-4 Despecetluire (1-4).
despecetlu├şt2, ~─â a [At: (a. 1582) ╚śINCAI, HR. II 236/5 / V: dis~ / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: despecetlui] (├Ävr) 1 (D. documente, scrisori etc.) C─âruia i s-a rupt pecetea pentru a fi desf─âcut ╚Öi citit. 2 (D. intr─âri ├«ncuiate) Descuiat ╚Öi deschis. 3 (D. capace sigilate) Desigilat ╚Öi desf─âcut.
DESPECETLU├Ź, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A rupe, a scoate pece╚Ťile de pe o ├«nvelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. ÔÇô Pref. des- + pecetlui.
DESPECETLU├ŹT s. n. (├Änv.) Despecetluire. ÔÇô V. despecetlui.
DESPECETLU├Ź, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pece╚Ťile de pe o ├«nvelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. ÔÇô Des1- + pecetlui.
DESPECETLU├ŹT s. n. Despecetluire. ÔÇô V. despecetlui.
DESPECETLU├Ź, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pece╚Ťile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i d─â apoi o scrisoare, lu├«ndu-i cuv├«ntul c─â o va despecetlui numai atunci c├«nd va c─âdea ├«n cea mai mare dezn─âdejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grab─â, ├«l citi ╚Öi v─âzui c─â i se ├«nveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. ├Ändat─â am despecetluit r─âva╚Öul meu ╚Öi ╚Ť-am scris. KOG─éLNICEANU, S. 72.
DESPECETLU├ŹT s. n. Despecetluire. ÔÖŽ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat ├«n forma regional─â dispecetluit) De c├«nd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holerc─â... Stau ├«ntins ├«n iesle... vitele-mi rumeg─â deasupra... Eu, sub cojoc, ├«ncep cu dispecetluitul c─âr╚Ťii. CAMILAR, N. II 369. ÔÇô Variant─â: (regional) dispecetlu├şt s. n.
despecetlu├ş (a ~) (├«nv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despecetlui├ęsc, imperf. 3 sg. despecetlui├í; conj. prez. 3 s─â despecetlui├ísc─â
despecetlu├şt (├«nv.) (-ce-tlu-) s. n.
despecetlu├ş vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despecetlui├ęsc, imperf. 3 sg. despecetlui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. despecetlui├ísc─â
despecetlu├şt s. n. (sil. -tlu-)
DESPECETLU├Ź vb. a desigila. (A ~ un colet.)
DESPECETLU├ŹT adj. desigilat. (Colet ~.)
DESPECETLU├ŹT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)
A despecetlui Ôëá a pecetlui, a sigila
A DESPECETLU├Ź ~i├ęsc tranz. (├«nc─âperi, u╚Öi, obiecte sigilate) A deschide, sco╚Ť├ónd pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui
despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.
despecetlu─ş├ęsc v. tr. Scot de supt pecete, rup pece╚Ťile, desigilez.
DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)
DESPECETLUIT adj. desigilat. (Colet ~.)
DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ unei scrisori oficiale.)

Despecetluit dex online | sinonim

Despecetluit definitie

Intrare: despecetlui
despecetlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tlu-
Intrare: despecetluit
despecetluit substantiv neutru
  • silabisire: -tlu-