despecetluire definitie

19 definiții pentru despecetluire

despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~ésc / E: des- + pecetlui] (Îvr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentm a desface și a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare încuiată sau) un capac sigilat.
despecetluíre sf [At: LB / V: dis~ / Pl: ~ri / E: despecetlui] (Îvr) 1-2 Rupere a pecetei (1) (unui document sau) unei scrisori, pentru a desface și a citi Si: despecetluit1 (1-2). 3-4 (Pex) Deschidere (a unei intrări încuiate sau) a unui capac sigilat Si: despecetluit1 (3-4).
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui.
DESPECETLUÍRE, despecetluiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit. – V. despecetlui.
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.
DESPECETLUÍRE, despecetluiri, s. f. Acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit. – V. despecetlui.
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72.
despecetluí (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiésc, imperf. 3 sg. despecetluiá; conj. prez. 3 să despecetluiáscă
despecetluíre (înv.) (-ce-tlu-) s. f., g.-d. art. despecetluírii; pl. despecetluíri
despecetluí vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiésc, imperf. 3 sg. despecetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. despecetluiáscă
despecetluíre s. f. (sil. -tlu-), g.-d. art. despecetluírii; pl. despecetluíri
DESPECETLUÍ vb. a desigila. (A ~ un colet.)
DESPECETLUÍRE s. desigilare, despecetluit. (~ unui colet.)
A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila
A DESPECETLUÍ ~iésc tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide, scoțând pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui
despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.
despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.
DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)
DESPECETLUIRE s. desigilare, despecetluit. (~ unui colet.)

despecetluire dex

Intrare: despecetlui
despecetlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tlu-
Intrare: despecetluire
despecetluire substantiv feminin
  • silabisire: -tlu-