Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru despecetlui

despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~├ęsc / E: des- + pecetlui] (├Ävr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentm a desface ╚Öi a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare ├«ncuiat─â sau) un capac sigilat.
DESPECETLU├Ź, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A rupe, a scoate pece╚Ťile de pe o ├«nvelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. ÔÇô Pref. des- + pecetlui.
DESPECETLU├Ź, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pece╚Ťile de pe o ├«nvelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. ÔÇô Des1- + pecetlui.
DESPECETLU├Ź, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pece╚Ťile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i d─â apoi o scrisoare, lu├«ndu-i cuv├«ntul c─â o va despecetlui numai atunci c├«nd va c─âdea ├«n cea mai mare dezn─âdejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grab─â, ├«l citi ╚Öi v─âzui c─â i se ├«nveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. ├Ändat─â am despecetluit r─âva╚Öul meu ╚Öi ╚Ť-am scris. KOG─éLNICEANU, S. 72.
despecetlu├ş (a ~) (├«nv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despecetlui├ęsc, imperf. 3 sg. despecetlui├í; conj. prez. 3 s─â despecetlui├ísc─â
despecetlu├ş vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despecetlui├ęsc, imperf. 3 sg. despecetlui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. despecetlui├ísc─â
DESPECETLU├Ź vb. a desigila. (A ~ un colet.)
A despecetlui Ôëá a pecetlui, a sigila
A DESPECETLU├Ź ~i├ęsc tranz. (├«nc─âperi, u╚Öi, obiecte sigilate) A deschide, sco╚Ť├ónd pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui
despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.
despecetlu─ş├ęsc v. tr. Scot de supt pecete, rup pece╚Ťile, desigilez.
DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)

Despecetlui dex online | sinonim

Despecetlui definitie

Intrare: despecetlui
despecetlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tlu-