Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru desp─âturit

despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~rá / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată
desp─âtur├şt1 sn [At: MDA ms / V: ~r├ít / Pl: (rar) ~uri / E: desp─âturi] 1-4 Desp─âturire (1-4).
desp─âtur├şt2, ~─â a [At: LB / V: ~r├ít / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: desp─âturi] 1-3 (D. o h├órtie, o p├ónz─â etc.) Desf─âcut dup─â ce a fost (├«mp─âturit), (├«ndoit sau) mototolit. 4 (Trs; d. paie) Care a fost desf─âcut din snop.
DESPĂTURÁ vb. I v. despături.
DESP─éTUR├Ź, desp─âturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese ├«ndoit, str├óns sau ├«mp─âturit. [Var.: desp─âtur├í vb. I] ÔÇô Pref. des- + [├«m]p─âturi.
DESPĂTURÁ vb. I v. despături.
DESP─éTUR├Ź, desp─âturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese ├«ndoit, str├óns sau ├«mp─âturit. [Var.: desp─âtur├í vb. I] ÔÇô Des1- + [├«m]p─âturi.
DESPĂTURÁ vb. I v. despături.
DESP─éTUR├Ź, desp─âturesc, vb. IV. Tranz. (╚śi ├«n forma desp─âtura) A desface ceva (o p├«nz─â, o stof─â, o h├«rtie etc.) care fusese ├«ndoit, str├«ns sau ├«mp─âturit. Scoase o h├«rtie, o desp─âturi, ├«ntinz├«nd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. ├Ä╚Öi ╚Öterse must─â╚Ťile... cu o batist─â alb─â, pe care o desp─âturi atunci. C. PETRESCU, ├Ä. II 113. ╚śeful de post, cu obrazul stors de s├«nge, i-a desp─âturat un teanc de h├«rtii pe birou. POPA, V. 189. ÔÇô Variant─â: desp─âtur├í, desp─âtur, vb. I.
desp─âtur├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desp─âtur├ęsc, imperf. 3 sg. desp─âture├í; conj. prez. 3 s─â desp─âture├ísc─â
despăturá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture
desp─âtur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desp─âtur├ęsc, imperf. 3 sg. desp─âture├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desp─âture├ísc─â
DESP─éTUR├Ź vb. a desface, a dezdoi, (├«nv.) a r─âspica. (A ~ o foaie ├«mp─âturit─â.)
DESP─éTUR├ŹT adj. desf─âcut, dezdoit. (Un ╚Öervet ~.)
A desp─âturi Ôëá a ├«mp─âturi
A DESP─éTUR├Ź ~├ęsc tranz. (obiecte str├ónse, ├«mp─âturite) A desf─â╚Öura, ├«ntinz├ónd; a desface. /des- + a [├«m]p─âturi
DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
DESPĂTURIT adj. desfăcut, dezdoit. (Un șervet ~.)

Desp─âturit dex online | sinonim

Desp─âturit definitie

Intrare: desp─âturi
desp─âtura verb grupa I conjugarea I
desp─âturi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desp─âturit
desp─âturit adjectiv