15 definiții pentru despătura
despătura vt vz despături despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~rá / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată DESPĂTURÁ vb. I
v. despături. DESPĂTURÍ, despăturesc,
vb. IV.
Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [
Var.:
despăturá vb. I] –
Pref. des- + [îm]
pături. DESPĂTURÁ vb. I
v. despături. DESPĂTURÍ, despăturesc,
vb. IV.
Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [
Var.:
despăturá vb. I] –
Des1- + [îm]
pături.
DESPĂTURÁ vb. I
v. despături. DESPĂTURÍ, despăturesc,
vb. IV.
Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă:
despăturá, despătur,
vb. I.
despăturí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despăturésc,
imperf. 3
sg. despătureá;
conj. prez. 3 să despătureáscă
despăturá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture despăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.) A DESPĂTURÍ ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.) Despătura dex online | sinonim
Despătura definitie
Intrare: despături
despătura verb grupa I conjugarea I
despături verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a