Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru desp─âr╚Ťitur─â

desp─âr╚Ťit├║r─â sf [At: CORESI, L. 349/20 / V: dis~ / Pl: ~ri / E: desp─âr╚Ťi + -tur─â] 1-5 Desp─âr╚Ťire (1-4,6). 6 (Mat) ├Ämp─âr╚Ťire. 7 Clasificare. 8-9 Desp─âr╚Ťire (16-17). 10 (Fig) ├Änvr─âjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Desp─âr╚Ťire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Desp─âr╚Ťire (25). 18 Deosebire. 19-28 Desp─âr╚Ťire (27-36). 29 Divor╚Ť. 30-40 Desp─âr╚Ťire (38-48). 41 (├Änv; pex) Parte. 42 (├Ävr) Subdiviziune. 43-50 Desp─âr╚Ťire (52-59). 51 (Spc) ├Änc─âpere. 52 (Spc; ├«nv) Locuin╚Ť─â. 53 (Spc) Raft. 54 (Spc; ├«nv) Camer─â a stomacului la rumeg─âtoare. 55 (Spc; reg) Gr─âmad─â. 56 (Spc) Hotar. 57 (Spc) Gard. 58 Desp─âr╚Ťitoare (45). 59 (├Änv) Construc╚Ťie improvizat─â care separ─â ceva. 60 (├Änv) Desp─âr╚Ť─âm├ónt (6). 61 (Reg) Sept.
DESP─éR╚ÜIT├ÜR─é, desp─âr╚Ťituri, s. f. 1. Parte desp─âr╚Ťit─â dintr-un vas, dintr-o ├«nc─âpere, dintr-o lad─â etc.; ├«nc─âpere mic─â desp─âr╚Ťit─â din una mai mare; compartiment. 2. Construc╚Ťie f─âcut─â cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (├Änv.) Grup, ceat─â izolat─â. ÔÇô Desp─âr╚Ťi + suf. -tur─â.
DESP─éR╚ÜIT├ÜR─é, desp─âr╚Ťituri, s. f. 1. Parte desp─âr╚Ťit─â dintr-un vas, dintr-o ├«nc─âpere, dintr-o lad─â etc.; ├«nc─âpere mic─â desp─âr╚Ťit─â din una mai mare; compartiment. 2. Construc╚Ťie f─âcut─â cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (├Änv.) Grup, ceat─â izolat─â. ÔÇô Desp─âr╚Ťi + suf. -tur─â.
DESP─éR╚ÜIT├ÜR─é, desp─âr╚Ťituri, s. f. 1. Parte desp─âr╚Ťit─â dintr-un recipient sau dintr-o ├«nc─âpere; ├«nc─âpere mic─â desp─âr╚Ťit─â din una mai mare; loc separat (├«ntr-o lad─â, ├«ntr-un dulap etc.); compartiment, diviziune. Biroul contabilului ╚Öi al casierului... par de fapt o singur─â mas─â, cu desp─âr╚Ťituri ╚Öi policioare. CAMIL PETRESCU, T. I 381. Str─âb─âtur─â un loc larg ╚Öi lung... ╚Öi trecur─â ├«ntr-o desp─âr╚Ťitur─â mai mic─â. GALACTION, O. I 513. 2. Construc╚Ťie, de obicei improvizat─â, f─âcut─â cu scopul de a separa ceva, de a face o delimitare. ├Ä╚Öi mutase p├«nda ├«n jurul desp─âr╚Ťiturilor de sc├«nduri din curtea g─ârii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 157. 3. (├Änvechit) Grup, ceat─â. Pe de alt─â parte, desp─âr╚Ťituri de o╚Öteni moldoveni ├«i str├«mtora pe de laturi. ARHIVA R. I 108.
desp─âr╚Ťit├║r─â s. f., g.-d. art. desp─âr╚Ťit├║rii; pl. desp─âr╚Ťit├║ri
desp─âr╚Ťit├║r─â s. f., g.-d. art. desp─âr╚Ťit├║rii; pl. desp─âr╚Ťit├║ri
DESPĂRȚITÚRĂ s. v. compartiment.
DESP─éR╚ÜIT├ÜR─é ~i f. 1) Spa╚Ťiu limitat ob╚Ťinut prin divizarea unei suprafe╚Ťe plane; compartiment. 2) Construc╚Ťie improvizat─â care separ─â ceva. /a desp─âr╚Ťi + suf. ~tur─â
desp─âr╚Ťitur─â f. diviziune, clas─â a parte.
desp─âr╚Ťit├║r─â f., pl. ─ş. Compartiment, sec╚Ťiune, clas╚Ö.
DESP─éR╚ÜITUR─é s. c─âsu╚Ť─â, compartiment, desp─âr╚Ťire, (├«nv.) desp─âr╚Ťim├«nt, (fran╚Ťuzism ├«nv.) caz─â. (O ~ ├«ntr-un sertar.)

Desp─âr╚Ťitur─â dex online | sinonim

Desp─âr╚Ťitur─â definitie

Intrare: desp─âr╚Ťitur─â
desp─âr╚Ťitur─â substantiv feminin