despărțenie definitie

10 definiții pentru despărțenie

despărțénie sf [At: (a. 1675) GCR I, 218/7 / V: (îrg) dispărțănie, (reg) ~țán~, dispărțánie, dis~ / Pl: ~ii / E: despărți + -enie] 1-5 Despărțire (1-4,6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Înv) Distanță.
DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Înv.) Despărțire (2), divorț. – Despărți + suf. -enie.
DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Înv.) Despărțire (2), divorț. – Despărți + suf. -enie.
DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Popular) Desfacere a unei căsătorii; despărțire (2), divorț. Ca să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie, îi dăruise două moșii. M. I. CARAGIALE, C. 129.
despărțénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. despărțénia (-ni-a), g.-d. art. despărțéniei; pl. despărțénii, art. despărțéniile (-ni-i-)
despărțénie s. f. (sil. -ni-e), art. despărțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. despărțéniei; pl. despărțénii, art. despărțéniile (sil. -ni-i-)
DESPĂRȚÉNIE s. v. despărțire, divorț, separare, separație.
despărțenie f. desfacerea căsătoriei, divorț.
despărțeníe f. Separațiune, divorț.
despărțenie s. v. DESPĂRȚIRE. DIVORȚ. SEPARARE. SEPARAȚIE.

despărțenie dex

Intrare: despărțenie
despărțenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e