despărțământ definitie

7 definiții pentru despărțământ

despărțămấnt sn [At: RUS, I. I, 197/15 / V: ~țim~ / Pl: ~mínte și (înv) ~uri / E: despărți + -ământ] (Înv) 1-5 Despărțire (10-14). 6 Detașament militar Si: (înv) despărțitură (60). 7 (Blg) Diviziune a regnului vegetal sau animal. 8 (Rar) Parte. 9 Loc izolat. 10 (Reg) Sept.
DESPĂRȚĂMẤNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).
DESPĂRȚĂMẤNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).
DESPĂRȚĂMÎ́NT, despărțăminte, s. n. (Învechit) Despărțitură; secție. V. departament. (Atestat în forma despărțimînt) La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. – Variantă: despărțimî́nt s. n.
despărțămấnt (înv.) s. n., pl. despărțămínte
despărțământ s. n., pl. despărțămínte
despărțămấnt, despărțăminte, s.n. – (înv.) Departament, diviziune. – Din despărți (< lat. *dispartire) + suf. -ământ (după fr. département) (DEX, MDA).

despărțământ dex

Intrare: despărțământ
despărțământ substantiv neutru