Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru despăienjenire

despăienjení [At: SEVASTOS, N. 13 / P: ~pă-ien~ / V: (reg) ~pai~, ~ăin~, ~ăinjiní, ~ăinjiná, dispaingăni, dispainjini / Pzi: ~nésc și (reg) ~néz / E: des- + păienjeni] 1 vt A înlătura păienjenii dintr-un loc. 2-3 vtr (D. ochi) (A face ca privirea să devină sau) a deveni limpede. 4-5 vtr (Pex; d. minte) (A face să devină sau) a deveni clară, astfel încât să înțeleagă ușor. 6 (Mun; d. cer) A se însenina.[1]
despăienjeníre sf [At: MDA ms / V: (reg) ~pai~, ~ăin~, ~ăinjin~, ~ăinjináre, dispaingăn~, dispainjin~ / Pl: ~ri / E: despăienjeni] 1 Înlăturare a păienjenilor dintr-un loc Si: despăienjenit1 (1). 2 Limpezire a privirii ochilor Si: despăienjenit1 (2). 3 Clarificare a minții, astfel încât să înțeleagă ușor Si: despăienjenit1 (3). 4 (Mun) Înseninare a cerului Si: despăienjenit1 (4).
DESPĂIENJENÍ, despăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi sau privire) A începe să zărească, să vadă bine; a se limpezi. [Pr.: -pă-ien-] – Pref. des- + [îm]păienjeni.
DESPĂIENJENÍ, despăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi sau privire) A începe să zărească, să vadă bine; a se limpezi. [Pr.: -pă-ien-] – Des1- + [îm]păienjeni.
DESPĂIENJENÍ, despăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi) A începe să zărească, să vadă bine.
despăienjení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăienjenésc, imperf. 3 sg. despăienjeneá; conj. prez. 3 să despăienjeneáscă
despăienjení vb. (sil. -pă-ien-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăienjenésc, imperf. 3 sg. despăienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. despăienjeneáscă
A SE DESPĂIENJENÍ pers 3 se ~éște intranz. (despre ochi, vedere) A-și recăpăta limpezimea; a deveni limpede. [Sil. -pă-ien-] /des- + a [îm]păienjeni

despăienjenire definitie

despăienjenire dex

Intrare: despăienjeni
despăienjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pă-ien-
Intrare: despăienjenire
despăienjenire