Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru desp─âgubit

desp─âgubi vt [At: LEGIUIRE, 37/14 / V: (├«nv) dis~ / Pzi: ~b├ęsc ╚Öi (reg) ~b├ęz / E: des- + p─âgubi] 1-4 A pl─âti ├«n bani sau ├«n natur─â pentru o (pagub─â ori) stric─âciune (f─âcut─â sau) suferit─â.
desp─âgub├şt1 sn [At: MDA ms / V: (├«nv) dis~ / Pl: ~uri / E: desp─âgubi] 1-4 Desp─âgubire (1-4).
desp─âgub├şt2, ~─â [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) dis~ / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: desp─âgubi] 1-8 smf, a (Persoan─â) care a primit plat─â ├«n bani sau ├«n natur─â pentru o (pagub─â ori) stric─âciune (f─âcut─â de pl─âtitor sau) suferit─â din alte cauze.
DESP─éGUBI, desp─âgubesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A pl─âti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. ÔÇô Pref. des- + p─âgubi.
DESP─éGUB├ŹT, -─é, desp─âgubi╚Ťi, -te, adj. Care a primit desp─âgubire; dezd─âunat. ÔÇô V. desp─âgubi.
DESP─éGUB├Ź, desp─âgubesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A pl─âti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. ÔÇô Des1- + p─âgubi.
DESP─éGUB├ŹT, -─é, desp─âgubi╚Ťi, -te, adj. Care a primit desp─âgubire; dezd─âunat. ÔÇô V. desp─âgubi.
DESP─éGUB├Ź, desp─âgubesc, vb. IV. Tranz. (Urmat adesea de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗ sau ┬źpentru┬╗ ╚Öi ar─ât├«nd paguba) A pl─âti cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) pe care a suferit-o, a compensa o pagub─â, o lips─â. V. indemniza. A desp─âgubit pe to╚Ťi ancheta╚Ťii de-atunci, de╚Öi n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. Faptul c─â mi-au r─âmas ├«nsemn─ârile.... m─â consol─â, dac─â nu m─â ╚Öi desp─âgube╚Öte, de toate pierderile. M. I. CARAGIALE, C. 24. Desp─âgube╚Öte-m─â, lele, De p─âr─âlu╚Ťele mele. MARIAN, S. 38. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗ ╚Öi ar─ât├«nd indemnizarea) ├Äl desp─âgube╚Öte cu vorbe goale. ÔÖŽ Refl. A lua echivalentul unei pierderi (mai ales materiale). M─â desp─âgubeam ├«ns─â cu libertatea ├«ntreag─â de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBR─éILEANU, A. 108. Din pricina muste╚Ťilor ╚Öi sprincenelor mele care seam─ân─â cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela ╚Öi m-am hot─âr├«t s─â m─â desp─âgubesc pe alt─â cale. HOGA╚ś, DR. II 156.
desp─âgub├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desp─âgub├ęsc, imperf. 3 sg. desp─âgube├í; conj. prez. 3 s─â desp─âgube├ísc─â
desp─âgub├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desp─âgub├ęsc, imperf. 3 sg. desp─âgube├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desp─âgube├ísc─â
desp─âgub├şt adj. m., pl. desp─âgub├ş╚Ťi; f. sg. desp─âgub├şt─â, pl. desp─âgub├şte
DESP─éGUB├Ź vb. a compensa, a r─âspl─âti, (├«nv. ╚Öi pop.) a mul╚Ťumi, (prin Transilv.) a potoli, (├«nv.) a dezd─âuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)
A DESP─éGUB├Ź ~├ęsc tranz. (daune, prejudicii) A pl─âti at├ót c├ót cost─â, acoperind o pagub─â; a r─âspl─âti; a compensa; a repara. /des- + a p─âgubi
desp─âgub├Č v. a ├«ntoarce paguba.
desp─âgub├ęsc v. tr. (d. pagub─â, dup─â fr. d├ęmommager). Repar paguba, dezd─âunez, ├«ndemnizez.
DESP─éGUBI vb. a compensa, a r─âspl─âti, (├«nv. ╚Öi pop.) a mul╚Ťumi, (prin Transilv.) a potoli, (├«nv.) a dezd─âuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)

Desp─âgubit dex online | sinonim

Desp─âgubit definitie

Intrare: desp─âgubi
desp─âgubi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desp─âgubit
desp─âgubit adjectiv