despădurire definitie

20 definiții pentru despădurire

despăduri vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: des- + (în)păduri cdp fr déboiser] 1 A tăia în mod nerațional pădurea, fără a lăsa posibilitatea de regenerare. 2 A defrișa.
despăduríre sf [At: PĂCALĂ, M. R. 283 / Pl: ~ri / E: despăduri] 1 Tăiere în mod nerațional a pădurii fără posibilitate de regenerare Si: despădurit1 (1). 2 Defrișare.
DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Pref. des- + [îm]păduri (după fr. déboiser).
DESPĂDURÍRE, despăduriri, s. f. Acțiunea de a despăduri și rezultatul ei. ♦ Defrișare. – V. despăduri.
DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Des1- + [îm]păduri (după fr. déboiser).
DESPĂDURÍRE, despăduriri, s. f. Acțiunea de a despăduri și rezultatul ei. ♦ Defrișare. – V. despăduri.
DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia în mod nerațional pădurile dintr-o regiune. Porțiuni din codri au fost despădurite și în chipul acesta s-au născut curăturile. PAMFILE, A. R. 2.
DESPĂDURÍRE, despăduriri, s. f. Acțiunea de a despăduri; tăiere nerațională a pădurilor.
despădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 să despădureáscă
despăduríre s. f., g.-d. art. despădurírii; pl. despăduríri
despădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despădureáscă
despăduríre s. f., g.-d. art. despădurírii; pl. despăduríri
DESPĂDURÍ vb. v. defrișa.
DESPĂDURÍRE s. v. defrișare.
A despăduri ≠ a împăduri
A DESPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) (locurile) A lipsi de pădure prin tăierea nerațională a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori și de arbuști prin tăierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultură, pentru construcții sau pentru reîmpădurire; a defrișa. /des- + a [îm]păduri
despădurì v. 1. a curăța de arbori: a despăduri un teren; 2. a extermina pădurile fără a îngriji de regenerarea lor.
despădurésc v. tr. (d. pădure). Taĭ pădurea de pe un loc: nu despădurițĭ țara, că pădurile aduc ploĭ și moderează arșița veriĭ.
DESPĂDURI vb. a defrișa, (reg.) a tîrși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)
DESPĂDURIRE s. defrișare, defrișat, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ unui teren împădurit.)

despădurire dex

Intrare: despăduri
despăduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: despădurire
despădurire substantiv feminin