Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru desp─âdurire

desp─âduri vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: des- + (├«n)p─âduri cdp fr d├ęboiser] 1 A t─âia ├«n mod nera╚Ťional p─âdurea, f─âr─â a l─âsa posibilitatea de regenerare. 2 A defri╚Öa.
desp─âdur├şre sf [At: P─éCAL─é, M. R. 283 / Pl: ~ri / E: desp─âduri] 1 T─âiere ├«n mod nera╚Ťional a p─âdurii f─âr─â posibilitate de regenerare Si: desp─âdurit1 (1). 2 Defri╚Öare.
DESP─éDUR├Ź, desp─âduresc, vb. IV. Tranz. A t─âia (├«n mod nera╚Ťional) p─âdurea de pe un anumit teren. ÔÖŽ A defri╚Öa. ÔÇô Pref. des- + [├«m]p─âduri (dup─â fr. d├ęboiser).
DESP─éDUR├ŹRE, desp─âduriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desp─âduri ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Defri╚Öare. ÔÇô V. desp─âduri.
DESP─éDUR├Ź, desp─âduresc, vb. IV. Tranz. A t─âia (├«n mod nera╚Ťional) p─âdurea de pe un anumit teren. ÔÖŽ A defri╚Öa. ÔÇô Des1- + [├«m]p─âduri (dup─â fr. d├ęboiser).
DESP─éDUR├ŹRE, desp─âduriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desp─âduri ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Defri╚Öare. ÔÇô V. desp─âduri.
DESP─éDUR├Ź, desp─âduresc, vb. IV. Tranz. A t─âia ├«n mod nera╚Ťional p─âdurile dintr-o regiune. Por╚Ťiuni din codri au fost desp─âdurite ╚Öi ├«n chipul acesta s-au n─âscut cur─âturile. PAMFILE, A. R. 2.
DESP─éDUR├ŹRE, desp─âduriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desp─âduri; t─âiere nera╚Ťional─â a p─âdurilor.
desp─âdur├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desp─âdur├ęsc, imperf. 3 sg. desp─âdure├í; conj. prez. 3 s─â desp─âdure├ísc─â
desp─âdur├şre s. f., g.-d. art. desp─âdur├şrii; pl. desp─âdur├şri
desp─âdur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desp─âdur├ęsc, imperf. 3 sg. desp─âdure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desp─âdure├ísc─â
desp─âdur├şre s. f., g.-d. art. desp─âdur├şrii; pl. desp─âdur├şri
DESP─éDUR├Ź vb. v. defri╚Öa.
DESP─éDUR├ŹRE s. v. defri╚Öare.
A desp─âduri Ôëá a ├«mp─âduri
A DESP─éDUR├Ź ~├ęsc tranz. 1) (locurile) A lipsi de p─âdure prin t─âierea nera╚Ťional─â a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori ╚Öi de arbu╚Öti prin t─âierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultur─â, pentru construc╚Ťii sau pentru re├«mp─âdurire; a defri╚Öa. /des- + a [├«m]p─âduri
desp─âdur├Č v. 1. a cur─â╚Ťa de arbori: a desp─âduri un teren; 2. a extermina p─âdurile f─âr─â a ├«ngriji de regenerarea lor.
desp─âdur├ęsc v. tr. (d. p─âdure). Ta─ş p─âdurea de pe un loc: nu desp─âduri╚Ť─ş ╚Ťara, c─â p─âdurile aduc plo─ş ╚Öi modereaz─â ar╚Öi╚Ťa veri─ş.
DESPĂDURI vb. a defrișa, (reg.) a tîrși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)
DESPĂDURIRE s. defrișare, defrișat, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ unui teren împădurit.)

Desp─âdurire dex online | sinonim

Desp─âdurire definitie

Intrare: desp─âduri
desp─âduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desp─âdurire
desp─âdurire substantiv feminin