Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru despăduchea

despăducheá vtr [At: ENC. AGR. IV, 373 / Pzi: ~chéz / E: des- + păduche] 1-2 A (se) curăța de păduchi.
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curăța de păduchi. – Pref. des- + păduche.
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curăța de păduchi. – Des1- + păduche.
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. A curăța de păduchi (prin mijloace sanitare). V. deparazita.
despăducheá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despăduchéz, 3 despăducheáză, 1 pl. despăduchém; conj. prez. 3 să despăduchéze; ger. despăduchínd
despăducheá vb., ind. prez. 1 sg. despăduchéz, 3 sg. și pl. despăducheáză, 1 pl. despăduchém; conj. prez. 3 sg. și pl. despăduchéze; ger. despăduchínd
DESPĂDUCHEÁ vb. 1. a (se) păduchea, (Munt.) a (se) purica. (Își ~ copilul.) 2. v. deparazita.
DESPĂDUCHEA vb. a (se) păduchea, (Munt.) a (se) purica.

Despăduchea dex online | sinonim

Despăduchea definitie

Intrare: despăduchea
despăduchea verb grupa I conjugarea a II-a