desolidarizare definitie

22 definiții pentru desolidarizare

desolidarizá [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 31 / Pzi: ~zéz / E: fr désolidariser] 1 vr A se despărți de ideile, atitudinile sau acțiunile unei persoane sau ale unui grup de persoane. 2 vr A nu mai activa solidar cu cineva. 3 vr A rupe legăturile de solidaritate cu cineva. 4 vt A desface o parte dintr-un întreg solidarizat.
desolidarizáre sf [At: LOVINESCU, C. V. 110 / Pl: ~zắri / E: desolidariza] 1 Despărțire de ideile, atitudinile sau acțiunile unei persoane sau ale unui grup de persoane Si: (nob) desolidarizat1 (1). 2 Încetare de a mai activa solidar cu cineva Si: (nob) desolidarizat1 (2). 3 Rupere a legăturilor de solidaritate cu cineva Si: (nob) desolidarizat1 (3). 4 Desfacere a unei părți dintr-un întreg solidarizat Si: (nob) desolidarizat1 (4).
DESOLIDARIZÁ, desolidarizez, vb. I. Refl. A se despărți de ideile, de acțiunile, de atitudinile unor persoane sau ale unui grup de persoane; a nu mai simți, a nu mai activa solidar cu cineva; a rupe legăturile de solidaritate cu cineva. – Din fr. désolidariser.
DESOLIDARIZÁRE, desolidarizări, s. f. Faptul de a se desolidariza. – V. desolidariza.
DESOLIDARIZÁ, desolidarizez, vb. I. Refl. A se despărți de ideile, de acțiunile, de atitudinile unor persoane sau ale unui grup de persoane; a nu mai simți, a nu mai activa solidar cu cineva; a rupe legăturile de solidaritate cu cineva. – Din fr. désolidariser.
DESOLIDARIZÁRE, desolidarizări, s. f. Faptul de a se desolidariza. – V. desolidariza.
DESOLIDARIZÁ, desolidarizez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se despărți, a se separa (în ceea ce privește atitudinea) de cineva sau de o acțiune; a nu mai fi, a nu mai simți, a nu mai activa solidar cu cineva. Deputatul a început să facă exces de zel în dragoste, ca să-i arate fratelui mai bătrîn că se desolidarizează de o atitudine atît de obraznică. CAMIL PETRESCU, U. N. 31.
DESOLIDARIZÁRE, desolidarizări, s. f. Faptul de a se desolidariza; despărțire, separare hotărîtă (și principială) de o persoană, de un grup, de o acțiune; opinie separată. Puse distanță de un pas între amîndoi, cu o instinctivă desolidarizare. C. PETRESCU, C. V. 180.
!desolidarizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desolidarizeáză
desolidarizáre s. f., g.-d. art. desolidarizắrii; pl. desolidarizắri
desolidarizá vb., ind. prez. 1 sg. desolidarizéz, 3 sg. și pl. desolidarizeáză
desolidarizáre s. f. → solidarizare
DESOLIDARIZÁ vb. (livr.) a dezavua.
DESOLIDARIZÁRE s. (livr.) dezavuare.
A se desolidariza ≠ a (se) solidariza
Desolidarizare ≠ solidarizare
DESOLIDARIZÁ vb. I. tr. 1. A desface, a detașa o parte dintr-un întreg solidarizat. 2. refl. A nu mai fi solidar cu cineva, a se despărți, a se rupe de cineva. [Cf. fr. désolidariser].
DESOLIDARIZÁRE s.f. Acțiunea de a se desolidariza și rezultatul ei; despărțire, dezavuare. [< desolidariza].
DESOLIDARIZÁ vb. I. tr. a desface, a detașa o parte dintr-un întreg solidarizat. II. refl. a nu mai fi solidar, a se rupe de cineva. (< fr. désolidariser)
A SE DESOLIDARIZÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi solidar; a rupe relațiile de solidaritate. /<fr. désolidariser
DESOLIDARIZA vb. (livr.) a dezavua.
DESOLIDARIZARE s. (livr.) dezavuare.

desolidarizare dex

Intrare: desolidariza
desolidariza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desolidarizare
desolidarizare substantiv feminin