Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru deslu╚Öitor

deslușitór, ~oáre smf a [At: POENARU, Î. VIII/8 / V: (îvr) dăs~, dos~, ~sclu~, doslo~ / Pl: ~i, ~oáre / E: desluși + -tor] (Persoană) care clarifică.
DESLU╚śIT├ôR, -O├üRE, deslu╚Öitori, -oare, adj. (├Änv.) Care l─âmure╚Öte, care explic─â. ÔÇô Deslu╚Öi + suf. -tor.
DESLU╚śIT├ôR, -O├üRE, deslu╚Öitori, -oare, adj. (├Änv.) Care l─âmure╚Öte, care explic─â. ÔÇô Deslu╚Öi + suf. -tor.
deslușitór (înv.) adj. m., pl. deslușitóri; f. sg. și pl. deslușitoáre
deslușitór adj. m., pl. deslușitóri; f. sg. și pl. deslușitoáre
DESLU╚śIT├ôR adj. v. explicativ, l─âmuritor.
deslușitor adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR.

Deslușitor dex online | sinonim

Deslușitor definitie

Intrare: deslușitor
deslușitor adjectiv