Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru deslu╚Öire

d─âslu╚Ö├ş v vz deslu╚Öi
deslu╚Ö├ş [At: CANTEMIR, HR. 136 / V: (├«nv) d─âs~, dos~, (reg) ~sclu~, (├«vr) doslo╚Ö├ş / Pzi: ~╚Ö├ęsc / E: bg đ┤đżĐüđ╗ĐâĐłđ░ĐéĐî] 1 vt (C.i. un sunet, un zgomot) A distinge. 2 vt (Pex) A auzi. 3 vt A vedea ├«n semi├«ntuneric sau ├«ntr-un spa╚Ťiu slab luminat. 4 vt (Subiectul este o surs─â de lumin─â) A face s─â apar─â clar conturul Si: a contura. 5 vt (C.i. idei, probleme, no╚Ťiuni etc.) A desprinde dintr-un complex (de idei, probleme, no╚Ťiuni etc). 6 vt (Pex) A face s─â devin─â clar, limpede, explicit Si: a clarifica, a elucida, a l─âmuri. 7 vr (D. idei, probleme) A deveni limpede, explicit Si: a clarifica. 8 vt (C.i. omul) A face s─â ├«n╚Ťeleag─â Si: a l─âmuri. 9 vr A se l─âmuri asupra unui lucru, fapt etc. Si: a-╚Öi explica, a ├«n╚Ťelege. 10-11 vtr A (se) desprinde clar. 12 vt A descifra. 13 vt (├Änv) A citi.[1] modificat─â
deslu╚Ö├şre sf [At: V─éC─éRESCUL, GR. 147/14 / V: (├«vr) d─âs~, dos~, desclu~, doslo~ / Pl: ~ri / E: deslu╚Öi] 1 Distingere a unui sunet, zgomot etc. Si: deslu╚Öit1 (1), deslu╚Öeal─â (1). 2 (Pex) Auzire clar─â Si: deslu╚Öit1 (2), deslu╚Öeal─â (2). 3 Vedere ├«n semi├«ntuneric sau ├«ntr-un spa╚Ťiu slab luminat Si: deslu╚Öit1 (3), deslu╚Öeal─â (3). 4 Apari╚Ťie clar─â a conturului datorit─â unei surse de lumin─â Si: deslu╚Öit1 (4), deslu╚Öeal─â (4). 5 Desprindere a unei idei, no╚Ťiuni, probleme dintr-un complex de idei, probleme, no╚Ťiuni Si: deslu╚Öit1 (5), deslu╚Öeal─â (5). 6 Clarificare a unei probleme Si: deslu╚Öit1 (6), deslu╚Öeal─â (6). 7 L─âmurire a cuiva Si: deslu╚Öit1 (7), deslu╚Öeal─â (7). 8 L─âmurire asupra unui lucru Si: deslu╚Öit1 (8), deslu╚Öeal─â (8). 9 Desprindere cu claritate Si: deslu╚Öit1 (9), deslu╚Öeal─â (9). 10 Descifrare. 11 (├Änv) Citire. 12 (├Älav) Cu ~ ├Än mod clar Si: explicit, limpede.
DESLU╚ś├Ź, deslu╚Öesc, vb. IV. 1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larm─â de zgomote); a auzi. 2. Tranz. A distinge, a recunoa╚Öte, a observa, a vedea (├«n semi├«ntuneric sau ├«ntr-un spa╚Ťiu slab luminat). ÔÖŽ (Despre lumin─â) A face s─â apar─â clar conturul lucrurilor. 3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a l─âmuri, a clarifica o problem─â, o idee etc. ÔÖŽ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ÔÖŽ Tranz. A explica, a da l─âmuriri, a face pe cineva s─â priceap─â ceva. ÔÖŽ Refl. A se l─âmuri, a se edifica (asupra unui lucru); a ├«n╚Ťelege. ÔÇô Din bg. doslu┼íam.
DESLU╚ś├ŹRE, deslu╚Öiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deslu╚Öi ╚Öi rezultatul ei; l─âmurire, explica╚Ťie. ÔÇô V. deslu╚Öi.
DESLU╚ś├Ź, deslu╚Öesc, vb. IV. 1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larm─â de zgomote); a auzi. 2. Tranz. A distinge, a recunoa╚Öte, a observa, a vedea (├«n semi├«ntuneric sau ├«ntr-un spa╚Ťiu slab luminat). ÔÖŽ (Despre lumin─â) A face s─â apar─â clar conturul lucrurilor. 3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a l─âmuri, a clarifica o problem─â, o idee etc. ÔÖŽ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ÔÖŽ Tranz. A explica, a da l─âmuriri, a face pe cineva s─â priceap─â ceva. ÔÖŽ Refl. A se l─âmuri, a se edifica (asupra unui lucru); a ├«n╚Ťelege. ÔÇô Din bg. doslu┼íam.
DESLU╚ś├ŹRE, deslu╚Öiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deslu╚Öi ╚Öi rezultatul ei; l─âmurire, explica╚Ťie. ÔÇô V. deslu╚Öi.
DESLU╚ś├Ź, deslu╚Öesc, vb. IV. Tranz. 1. A distinge, a deosebi, a prinde cu urechea; a auzi. Dintre toate tunurile care tr─âgeau... Filipoiu deslu╚Öi unul cu un geam─ât sec. CAMILAR, N. I 297. Din cauza lacrimilor nu mai deslu╚Öi cuvintele. SAHIA, N. 90. 2. A distinge, a deosebi, a recunoa╚Öte, a percepe (cu ochii); a vedea, a observa ├«n semi├«ntuneric sau ├«ntr-o lumin─â slab─â. Cu ochii a╚Ťinti╚Ťi prin noaptea sumbr─â, Deslu╚Öim Urc├«nd spre noi o umbr─â. CAMIL PETRESCU, V. 46. C├«nd m-am ridicat ├«n sus, doi haidamaci sar de dup─â colib─â-n fa╚Ťa mea. Eu, buimac ni╚Ťel de somn, nu i-am putut deslu╚Öi deodat─â bine. SANDU-ALDEA, U. P. 104. ÔŚŐ Fig. Azi le-a╚Ö putea deslu╚Öi [faptele], numai dac─â mi s-ar vopsi ├«n alb cele mai bune ╚Öi ├«n negru cele rele. CAMIL PETRESCU, T. I 356. ÔŚŐ Refl. impers. ├Än livad─â se deslu╚Öir─â ├«n cur├«nd pomii ├«nc─ârca╚Ťi de floare. SADOVEANU, O. V. 417. La st├«nga se deslu╚Öea mai bine incendiul de la Lespezi, parc─â s-ar fi apropiat ╚Öi s-ar fi ├«nviorat. REBREANU, R. II 159. ÔÖŽ A scoate la lumin─â, a face s─â ias─â ├«n eviden╚Ť─â, a reliefa. Focul... lumina omul, deslu╚Öea am─ânun╚Ťimile. CONTEMPORANUL, VII 194. ÔÖŽ A descifra, a citi. G├«ng─âvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslu╚Öind cu cazn─â slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. 3. A desprinde dintr-un complex de idei, a descurca, a clarifica, a l─âmuri, a limpezi, a ├«n╚Ťelege. Vorbea cu ironie despre st─âruin╚Ťele mele de a deslu╚Öi chestia influen╚Ťei mediului asupra artistului. GHEREA, ST. CR. II 16. ÔŚŐ (Cu pronumele ├«n dativ) Mehmet Padi╚Öah... dorea pe Rabia G├╝lnuk, f─âr─â a-╚Öi putea ├«nc─â deslu╚Öi dac─â f─âg─âduin╚Ťa pe care o d─âduse privea o moarte de om ori un colan de m─ârg─âritare. SADOVEANU, Z. C. 275. Niciodat─â n-am putut s─â-mi deslu╚Öesc l─âmurit aceste dou─â cuvinte: moarte ╚Öi nimicire. RUSSO, O. 136. ÔŚŐ Refl. (Subiectul este lucrul clarificat) Toate i se deslu╚Öir─â ╚Öi-i veni ├«n minte popasul ├«n colonie. SADOVEANU, P. M. 244. Dup─â c├«tva timp, un g├«nd se deslu╚Öi bine ├«n mintea lui. SANDU-ALDEA, U. P. 180. C├«te lucruri, ne├«n╚Ťelese bine pe-atunci, i se deslu╚Öeau acum ├«n minte. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 14. ÔÖŽ Refl. A se l─âmuri, a se clarifica (asupra unui lucru). Afurisita de gramatic─â ├«mi scoate peri albi... poate cu tine, care ai trecut pe la p─ârintele Duhu, s─â m─â pot deslu╚Öi. CREANG─é, A. 87. ÔÖŽ (Complementul indic─â lucrul explicat) A explica, a face pe cineva s─â priceap─â. Pantalemon se a╚Öezase pe banc─â ╚Öi-i deslu╚Öea agitat faptele sale lui Miclu╚Ť. DUMITRIU, V. L. 80. Sava ne deslu╚Öi ├«ntre altele c─â nevasta e la ogor, c─â a prins-o acolo furtuna ╚Öi c─â trebuie s─â pice dintr-o clip─â ├«n alta. C. PETRESCU, S. 30. ÔŚŐ (Complementul indic─â persoana c─âreia i se explic─â) Pe Ro╚Öul ╚Ťi-am d─âruit, Dar nu mi te-am deslu╚Öit C─â nu-l poate-nc─âlica Dec├«t st─âp├«nÔÇÖsu, Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.
DESLU╚ś├ŹRE, deslu╚Öiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deslu╚Öi; l─âmurire, explica╚Ťie. Din a opta zi, b─âiatul ├«ncepu s─â r─âreasc─â scrisul. ╚śi chiar p├«n─â atunci le dase prea pu╚Ťine deslu╚Öiri: gazda bun─â, birt bun; era mul╚Ťumit. BASSARABESCU, v. 21. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) Comentare, interpretare. Deslu╚Öiri de versuri [titlu]. MACEDONSKI, O. I 421.
deslu╚Ö├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deslu╚Ö├ęsc, imperf. 3 sg. deslu╚Öe├í; conj. prez. 3 s─â deslu╚Öe├ísc─â
deslu╚Ö├şre s. f., g.-d. art. deslu╚Ö├şrii; pl. deslu╚Ö├şri
deslu╚Ö├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deslu╚Ö├ęsc, imperf. 1 sg. deslu╚Öe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. deslu╚Öe├ísc─â
deslu╚Ö├şre s. f., g.-d. art. deslu╚Ö├şrii; pl. deslu╚Ö├şri
DESLU╚ś├Ź vb. 1. v. distinge. 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. auzi. 5. v. l─âmuri. 6. v. rezolva.
DESLU╚ś├ŹRE s. 1. v. distingere. 2. v. l─âmurire. 3. v. claritate.
deslu╚Ö├ş (deslu╚Ö├ęsc, deslu╚Ö├şt), vb. ÔÇô A distinge, a recunoa╚Öte. ÔÇô 2. A l─âmuri, a explica. Sl. (rus.) doslu┼íati ÔÇ×a asculta p├«n─â la sf├«r╚ÖitÔÇŁ (Cihac, II, 100; Candrea; Scriban), cu schimbare de pref. ca ├«n des─âv├«r╚Öi sau destoinic. ÔÇô Der. deslu╚Öit, adv. (clar); deslu╚Öitor, adj. (explicativ); deslu╚Öeal─â, s. f. (explica╚Ťie, l─âmurire); nedeslu╚Öit, adj. (obscur; adv., neclar).
A DESLU╚ś├Ź ~├ęsc tranz. 1) (fiin╚Ťe, lucruri, sunete) A identifica dup─â anumite semne caracteristice (de altele de acela╚Öi fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferen╚Ťia. 2) (probleme, chestiuni, situa╚Ťii confuze) A face clar; a l─âmuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise ├«ntr-o limb─â str─âin─â) A face ├«n╚Ťeles; a descifra. /<bulg. doslu┼íam
deslu╚Ö├Č v. a explica, a elucida. [Rus. DOSLU┼áATl].
deslu╚Ö├ęsc v. tr. (rus. do-sl├║┼íat─ş, a auzi, a asculta p├«n─â la urm─â, d. vsl. sluti-slovon-sly┼íati-sly┼íon. Cp. cu desto─şnic, ├«ld. do-. V. slug─â, slav─â, slov─â). Disting, deosebesc (cu urechea, cu och─şu): a deslu╚Öi vorbele une─ş limb─ş, o scrisoare ╚Ötears─â. L─âmuresc, clarific, explic: deslu╚Öe╚Öte-m─ş aceast─â problem─â. L─âmuresc, fac s─â priceap─â: deslu╚Öe╚Öte-m─â! V. descifrez.
DESLU╚śI vb. 1. a distinge, a percepe, (rar) a pricepe. (Se f─âcuse ziu─â ╚Öi ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ ├«n lumina apusului.) 3. a deosebi, a diferen╚Ťia, a discerne, a discrimina, a distinge, (├«nv. ╚Öi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. ╚Öi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu u╚Öurin╚Ť─â culorile.) 4. a auzi. (~ un strig─ât prin ploaie.) 5. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) l─âmuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (├«nv.) a (se) pliroforisi, a (se) r─âspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) desc├«lci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 6. a clarifica, a descifra, a dezlega, a explica, a l─âmuri, a limpezi, a rezolva, a solu╚Ťiona. (A ~ enigma.)
DESLU╚śIRE s. 1. percepere. (~ obiectelor.) 2. clarificare, dezlegare, elucidare, explicare. explica╚Ťie, l─âmurire, limpezire, precizare, rezolvare, solu╚Ťie, solu╚Ťionare, (├«nv.) pliroforie, r─âspicare, (fig.) cheie, desc├«lcire. (~ unei probleme ├«ncurcate.) 3. claritate, limpezime. (~ unei imagini.)

Deslușire dex online | sinonim

Deslușire definitie

Intrare: desluși
desluși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dăsluși
Intrare: deslușire
deslușire substantiv feminin