Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru desistat

desistá [At: PONTBRIANT, D. / V: dezi~ / Pzi: ~téz / E: fr désister] 1 vt (Jur) A renunța la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2-3 vtr A (se) abține. 4-5 vtr A (se) lăsa de...
desistát1 sn [At: MDA ms / V: (rar) dezi~ / Pl: ~uri / E: desista] 1-2 Desistare (1-2). 3 Abținere.
desistát2, ~ă a [At: MDA ms / V: dezi~ / Pl: ~ați, ~e / E: desista] 1 (Jur) Care a renuntat la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2 Care s-a abținut. 3 Care s-a lăsat de ceva.
DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.
DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.
desistá (a ~) vb., ind. prez. 3 desisteáză
desistá vb., ind. prez. 1 sg. desistéz, 3 sg. și pl. desisteáză
DESISTÁ vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)
DESISTÁ vb. I. refl. A se lăsa de, a renunța (la ceva). [P.i. -ez și desíst. / < fr. désister].
DESISTÁ vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ◊ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)
dezistà v. a renunța la ceva, a se lăsa de.
DESISTA vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)

desistat definitie

desistat dex

Intrare: desista
desista verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desistat
desistat