desinențiál, ~ă a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 39 / V: dezi~ / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr désinentiel] 1-2 Care se referă la desinență (1-2). 3-4 Privitor la desinență (3-4). 5-6 Specific desinenței (1-2).

DESINENȚIÁL, -Ă, desinențiali, -e, adj. (Lingv.) Care se referă la desinență, specific desinențelor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. désinentiel.

DESINENȚIÁL, -Ă, desinențiali, -e, adj. (Lingv.) De desinență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. désinentiel.

*desinențiál (-ți-al) adj. m., pl. desinențiáli; f. desinențiálă, pl. desinențiále

desinențiál adj. m.(sil. -ți-al ), pl. desinențiáli; f. sg. desinențiálă, pl. desinențiále

DESINENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la desinență. [Pron. -ți-al. / < fr. désinentiel].

DESINENȚIÁL, -Ă adj. de desinență. (< fr. désinentiel)