Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru desinen╚Ť─â

desin├ęn╚Ť─â sf [At: I. GOLESCU, C. / V: dezi~, (├«nv) ~╚Ťia, ~n├şn╚Ť─â / Pl: ~╚Ťe / E: fr d├ęsinence, lat desinentia] (Grm) 1 Element morfologic care se adaug─â dup─â tema sau r─âd─âcina unui cuv├ónt pentru a ar─âta num─ârul ╚Öi cazul la substantive, genul, num─ârul ╚Öi cazul la adjective, persoana (╚Öi num─ârul) la verbe. 2 (Pex) Termina╚Ťie a unui cuv├ónt. modificat─â
DESIN├ëN╚Ü─é, desinen╚Ťe, s. f. Element morfologic care, ad─âugat la tema unui cuv├ónt, exprim─â ├«n flexiunea nominal─â cazul, num─ârul (la adjectiv ╚Öi genul), iar ├«n flexiunea verbal─â persoana, num─ârul (╚Öi diateza). ÔÇô Din fr. d├ęsinence.
DESIN├ëN╚Ü─é, desinen╚Ťe, s. f. Element morfologic care, ad─âugat la tema unui cuv├ónt, exprim─â ├«n flexiunea nominal─â cazul, num─ârul (la adjectiv ╚Öi genul), iar ├«n flexiunea verbal─â persoana, num─ârul (╚Öi diateza). ÔÇô Din fr. d├ęsinence.
DESIN├ëN╚Ü─é, desinen╚Ťe, s. f. (Gram.) Element morfologic care se adaug─â ├«n limbile flexionare la tema unui verb pentru a ar─âta persoanele, ╚Öi la tema unui substantiv sau adjectiv pentru a ar─âta cazurile. Folosindu-se prepozi╚Ťiile ├«n locul desinen╚Ťelor cazuale, rolul prepozi╚Ťiilor ╚Öi num─ârul lor cre╚Öte. GRAUR, F. L. 181.
desin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. desin├ęn╚Ťei; pl. desin├ęn╚Ťe
desin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art.desin├ęn╚Ťei; pl. desin├ęn╚Ťe
DESIN├ëN╚Ü─é s. (GRAM.) (rar) termina╚Ťie.
DESIN├ëN╚Ü─é s.f. Element morfologic care se adaug─â ├«n limbile flexionare la tema unui cuv├ónt pentru a ar─âta persoanele (la verbe) ╚Öi cazurile (la substantive, adjective etc.). [Var. dezinen╚Ť─â s.f. / cf. fr. d├ęsinence, lat. t. desinentia].
DESIN├ëN╚Ü─é s. f. element gramatical care se adaug─â la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt pentru a constitui o form─â de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv). (< fr. d├ęsinence)
DESIN├ëN╚Ü─é ~e f. lingv. Element morfologic variabil, care se adaug─â la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; termina╚Ťie. /<fr. d├ęsinence
dezinen╚Ť─â f. termina╚Ťiunea vorbelor.
*desin├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. desinentia). Gram. Termina╚Ťiune. ÔÇô ╚śi dez- (dup─â fr. d├ęsinence).
DESINEN╚Ü─é s. (GRAM.) (rar) termina╚Ťie.
DESIN├ëN╚Ü─é s. f. (cf. fr. d├ęsinence, lat. t. desinentia): element morfologic, alc─âtuit dintr-un sunet sau dintr-un grup de sunete, care se adaug─â, ├«n limbile flexionare, la tema unui cuv├ónt, pentru a exprima num─ârul ╚Öi cazul (la adjectiv), num─ârul ╚Öi persoana (la verb). ├Än latin─â se putea marca ╚Öi diateza verbelor (-tur din laudatur desemna persoana a III-a singular a diatezei pasive). Pentru limba rom├ón─â, de exemplu, ultimul -e din forma fete reprezint─â at├ót desinen╚Ťa de nominativ-acuzativ, c├ót ╚Öi desinen╚Ťa de genitiv-dativ singular a substantivului fat─â; -i din forma codri reprezint─â desinen╚Ťa de plural a substantivului codru; -─â din forma neagr─â reprezint─â desinen╚Ťa de feminin singular a adjectivului, iar -e din forma negre at├ót desinen╚Ťa de feminin singular la genitiv-dativ, c├ót ╚Öi desinen╚Ťa de feminin plural a adjectivului neagr─â; -i din forma c├ón╚Ťi reprezint─â desinen╚Ťa de persoana a II-a singular a indicativului prezent a verbului a c├ónta, ├«n timp ce -─â din forma c├ónt─â at├ót desinen╚Ťa de persoana a III-a singular a indicativului prezent, c├ót ╚Öi desinen╚Ťa de persoana a III-a singular a perfectului simplu de la acela╚Öi verb etc.

Desinen╚Ť─â dex online | sinonim

Desinen╚Ť─â definitie

Intrare: desinen╚Ť─â
desinen╚Ť─â substantiv feminin