Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru desinare

desen├í [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emn├í, ~sin├í / Pzi: ~n├ęz / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura ├«n fa╚Ťa privirii. 9 vt (Fig; rar) A schi╚Ťa o problem─â, o chestiune.
desiná v vz desena
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESEN├ü, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A ap─ârea, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schi╚Ťa, a contura o problem─â, o chestiune. [Var.: desemn├í, (├«nv.) desin├í vb. I] ÔÇô Din fr. dessiner.
DESINÁ vb. I v. desena.
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESEN├ü, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A ap─ârea, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schi╚Ťa, a contura o problem─â, o chestiune. [Var.: desemn├í, (├«nv.) desin├í vb. I] ÔÇô Din fr. dessiner.
DESINÁ vb. I v. desena.
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESEN├ü, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu m├«na liber─â sau cu ajutorul instrumentelor. Deseneaz─â un copac. ÔŚŐ Fig. [Norii] deseneaz─â pe cer h─âr╚Ťile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ÔŚŐ Absol. Sur├«se, ├«ncet├«nd s─â deseneze ╚Öi pun├«nd creionul colorat al─âturi. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A ap─ârea, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a se profila, a se contura. Mun╚Ťii se deseneaz─â ├«n zare. Ôľş Asprimea voluntar─â a fe╚Ťei era ├«ndulcit─â de catifelarea umed─â a ochilor ╚Öi de buzele c─ârnoase, ro╚Öii ╚Öi desenate voluptos. C. PETRESCU, ├Ä. I 13. 3. (Neobi╚Önuit, cu privire la o problem─â, o chestiune) A schi╚Ťa, a contura. (Atestat ├«n forma desemna) Chestiunea abia este desemnat─â; acesta este primul ei cuv├«nt. ODOBESCU, S. III 408. ÔÇô Variante: desemn├í, (├«nvechit) desin├í (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.
DESINÁ vb. I v. desena.
desená (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 deseneáză
desen├í (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desen├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desene├íz─â
DESEN├ü vb. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) a scrie, a zugr─âvi. (A ~ o caricatur─â.) 2. a se contura, a se delimita, a se deslu╚Öi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ ├«n lumina asfin╚Ťitului.)
DESENÁ vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].
DESENÁ vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)
A DESEN├ü ~├ęz tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face s─â se deseneze; a profila; a contura; a zugr─âvi; a schi╚Ťa. /<fr. dessiner
A SE DESEN├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«nchega ├«n contururi precise; a c─âp─âta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugr─âvi; a se delimita. /<fr. dessiner
desen├á v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face s─â reias─â formele; o hain─â ce deseneaz─â bine talia; 3. a ╚Öti desenul; 4. a apare deslu╚Öit: din dep─ârtare se deseneaz─â mun╚Ťii.
DESENA vb. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) a scrie, a zugr─âvi. (A ~ o caricatur─â.) 2. a se contura, a se delimita, a se deslu╚Öi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ ├«n lumina asfin╚Ťitului.)
desena, desenez v. t. a denun╚Ťa.

Desinare dex online | sinonim

Desinare definitie

Intrare: desena
desina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
desena conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
desemna conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: desinat
desinare infinitiv lung
desinat participiu