desigilat definitie

2 intrări

17 definiții pentru desigilat

desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.
desigilát1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: desigila] 1-2 Desigilare (1-2).
desigilát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: desigila] 1 (D. un sigiliu, o pecete) Rupt. 2 (D. obiecte sau încăperi sigilate) De pe care s-a desprins sigiliul (pentru a le deschide).
DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Pref. de- + sigila.
DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des1- + sigila.
DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. Și de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.
desigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 desigileáză
desigilá vb., ind. prez. 1 sg. desigiléz, 3 sg. și pl. desigileáză
DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
DESIGILÁT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.)
A desigila ≠ a pecetlui, a sigila
DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].
DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)
A DESIGILÁ ~éz tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide scoțând sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.
*desigiléz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetluĭesc.
DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
DESIGILAT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.)

desigilat dex

Intrare: desigila
desigila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desigilat
desigilat