Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru desigilat

desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.
desigilát1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: desigila] 1-2 Desigilare (1-2).
desigil├ít2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: desigila] 1 (D. un sigiliu, o pecete) Rupt. 2 (D. obiecte sau ├«nc─âperi sigilate) De pe care s-a desprins sigiliul (pentru a le deschide).
DESIGIL├ü, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o ├«nc─âpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. ÔÇô Pref. de- + sigila.
DESIGIL├ü, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o ├«nc─âpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. ÔÇô Des1- + sigila.
DESIGIL├ü, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o ├«nc─âpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. ╚śi de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.
desigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 desigileáză
desigil├í vb., ind. prez. 1 sg. desigil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desigile├íz─â
DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
DESIGILÁT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.)
A desigila Ôëá a pecetlui, a sigila
DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].
DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)
A DESIGIL├ü ~├ęz tranz. (├«nc─âperi, u╚Öi, obiecte sigilate) A deschide sco╚Ť├ónd sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.
*desigil├ęz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetlu─şesc.
DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
DESIGILAT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.)

Desigilat dex online | sinonim

Desigilat definitie

Intrare: desigila
desigila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desigilat
desigilat