Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru desigilare

desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.
desigiláre sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 594 / Pl: ~lắri / E: desigila] 1 Rupere a sigiliului Si: desigilat1 (1), despecetluire. 2 Desprindere a sigiliului de pe o ușă sau o încăpere sigilată Si: desigilat1 (2).
DESIGIL├ü, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o ├«nc─âpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. ÔÇô Pref. de- + sigila.
DESIGIL├üRE, desigil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desigila ╚Öi rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. ÔÇô V. desigila.
DESIGIL├ü, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o ├«nc─âpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. ÔÇô Des1- + sigila.
DESIGIL├üRE, desigil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desigila ╚Öi rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. ÔÇô V. desigila.
DESIGIL├ü, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o ├«nc─âpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. ╚śi de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.
desigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 desigileáză
desigiláre s. f., g.-d. art. desigilắrii; pl. desigilắri
desigil├í vb., ind. prez. 1 sg. desigil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desigile├íz─â
desigil├íre s. f. Ôćĺ sigilare
DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
DESIGILÁRE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)
A desigila Ôëá a pecetlui, a sigila
DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].
DESIGIL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a desigila ╚Öi rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [< desigila].
DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)
A DESIGIL├ü ~├ęz tranz. (├«nc─âperi, u╚Öi, obiecte sigilate) A deschide sco╚Ť├ónd sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.
*desigil├ęz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetlu─şesc.
DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
DESIGILARE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)

Desigilare dex online | sinonim

Desigilare definitie

Intrare: desigila
desigila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desigilare
desigilare substantiv feminin