Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru deshumare

deshuma vt [At: STANCU, R. A. IV, 200 / Pzi: ~m├ęz / E: des- + (├«n)huma] 1 A dezgropa osemintele unui mort Si: exhuma.
deshumáre sf [At: DL / Pl: ~mắri / E: deshuma] Dezgropare a osemintelor unui mort Si: deshumat1.
DESHUM├ü, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. ÔÇô Pref. des- + [├«n]huma.
DESHUM├üRE, deshum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deshuma ╚Öi rezultatul ei; exhumare. ÔÇô V. deshuma.
DESHUM├ü, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. ÔÇô Des1- + [├«n]huma.
DESHUM├üRE, deshum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deshuma ╚Öi rezultatul ei; exhumare. ÔÇô V. deshuma.
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A scoate un cadavru din mormînt, a dezgropa, a exhuma.
DESHUM├üRE, deshum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deshuma; dezgropare, exhumare.
deshumá (a ~) vb., ind. prez. 3 deshumeáză
deshumáre s. f., g.-d. art. deshumắrii; pl. deshumắri
deshum├í vb., ind. prez. 1 sg. deshum├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deshume├íz─â
deshumáre s. f., g.-d. art. deshumării; pl. deshumări
DESHUMÁ vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.)
DESHUMÁRE s. dezgropare, dezgropat, exhumare. (~ unui mort.)
A deshuma Ôëá a ├«ngropa, a ├«nhuma, a ├«nmorm├ónta
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].
DESHUM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deshuma; exhumare. [< deshuma].
DESHUM├ü vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din p─âm├ónt un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveal─â, a aduce ├«n discu╚Ťie fapte, lucruri uitate. (< des- + /├«n/huma)
A DESHUM├ü ~├ęz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din morm├ónt, din hum─â; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [├«n]huma
DESHUMA vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort îngropat.)
DESHUMARE s. dezgropare, dezgropat, exhumare. (~ unui mort.)

Deshumare dex online | sinonim

Deshumare definitie

Intrare: deshuma
deshuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deshumare
deshumare substantiv feminin