deshidratare definitie

23 definiții pentru deshidratare

deshidratá vtr [At: MARIN, PR. II, 126/35 / Pzi: ~téz / E: fr déshydrater] 1-2 (D. corpuri) (A pierde sau) a face să-și piardă apa pe care o conține în mod normal.
deshidratáre sf [At: ENC. AGR. I, 45 / Pl: ~tắri / E: deshidrata] 1 Eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal Si: deshidratat1 (1), deshidratație (1). 2 (Spc) Proces de eliminare a apei de constituție dintr-o substanță chimică Si: deshidratat1 (2), deshidratație (2). 3 (Med) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice (prin transpirație, vomă repetată, diaree) Si: deshidratat1 (3), deshidratație (3).
DESHIDRATÁ, deshidratez, vb. I. Tranz. și refl. (Despre corpuri) A pierde sau a face să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține. – Din fr. déshydrater.
DESHIDRATÁRE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vomă repetată sau diaree. – V. deshidrata.
DESHIDRATÁ, deshidratez, vb. I. Tranz. și refl. (Despre corpuri) A pierde sau a face să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține. – Din fr. déshydrater.
DESHIDRATÁRE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vomă repetată sau prin scaune diareice. – V. deshidrata.
DESHIDRATÁ, deshidratez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține în mod normal.
DESHIDRATÁRE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a deshidrata; eliminarea (totală sau parțială) a apei pe care o conține un corp în mod normal; pierderea apei de către un corp.
deshidratá (a ~) (-hi-dra-) vb., ind. prez. 3 deshidrateáză
deshidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. deshidratắrii; pl. deshidratắri
deshidratá vb. (sil. -dra-), ind. prez. 1 sg. deshidratéz, 3 sg. și pl. deshidrateáză
deshidratáre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări
DESHIDRATÁ vb. a usca. (A ~ legume.)
DESHIDRATÁRE s. uscare, uscat. (~ legumelor.)
A deshidrata ≠ a hidrata
DESHIDRATÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce o deshidratare; a elimina (total sau parțial) apa dintr-un material sau dintr-un organism. [< fr. déshydrater].
DESHIDRATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vărsături repetate sau scaune diareice. [< deshidrata].
DESHIDRATÁ vb. tr., refl. a (se) produce o deshidratare. (< fr. déshydrater)
DESHIDRATÁRE s. f. 1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe. 2. pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vărsături repetate sau scaune diareice. (< deshidrata)
A DESHIDRATÁ ~éz tranz. A face să se deshidrateze; a deseca. /<fr. déshydrater
A SE DESHIDRATÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A pierde (parțial sau total) apa din componență. /<fr. déshydrater
DESHIDRATA vb. a usca. (A ~ legume.)
DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor.)

deshidratare dex

Intrare: deshidrata
deshidrata verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -dra-
Intrare: deshidratare
deshidratare substantiv feminin
  • silabisire: -dra-