deshidratá vtr [At: MARIN, PR. II, 126/35 / Pzi: ~téz / E: fr déshydrater] 1-2 (D. corpuri) (A pierde sau) a face să-și piardă apa pe care o conține în mod normal.

DESHIDRATÁ, deshidratez, vb. I. Tranz. și refl. (Despre corpuri) A pierde sau a face să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține. – Din fr. déshydrater.

DESHIDRATÁ, deshidratez, vb. I. Tranz. și refl. (Despre corpuri) A pierde sau a face să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține. – Din fr. déshydrater.

DESHIDRATÁ, deshidratez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă, total sau parțial, apa pe care o conține în mod normal.

deshidratá (a ~) (-hi-dra-) vb., ind. prez. 3 deshidrateáză

deshidratá vb. (sil. -dra-), ind. prez. 1 sg. deshidratéz, 3 sg. și pl. deshidrateáză

DESHIDRATÁ vb. a usca. (A ~ legume.)

A deshidrata ≠ a hidrata

DESHIDRATÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce o deshidratare; a elimina (total sau parțial) apa dintr-un material sau dintr-un organism. [< fr. déshydrater].

DESHIDRATÁ vb. tr., refl. a (se) produce o deshidratare. (< fr. déshydrater)

A DESHIDRATÁ ~éz tranz. A face să se deshidrateze; a deseca. /<fr. déshydrater

A SE DESHIDRATÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A pierde (parțial sau total) apa din componență. /<fr. déshydrater

DESHIDRATA vb. a usca. (A ~ legume.)