Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru deshămat

deshămá [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pzi: deshám și (reg) deshắm / E: des- + (în)hăma] 1 vt A scoate hamul de pe animalul de tracțiune. 2 vt A desprinde animalul de tracțiune de la un vehicul. 3 vt A desprinde un vehicul de animalul de tracțiune. 4 vt (Mun; Olt; îf dehăma) A secătui pe cineva de puteri. 5-6 vtr (Mun; Mol; îf dehăma; d. obiecte de îmbrăcăminte) A (se) zdrențui.
deshămát1 sn [At: AGÂRBICEANU, S. 508 / V: (îrg) deh~ / Pl: ~uri / E: deshăma] 1-5 Deshămare (1-5).
deshămát2, ~ă a [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pl: ~ați, ~e / E: deshăma] 1 (D. un animal de tracțiune) Fără ham. 2 (Pex) Desprins de la un vehicul. 3 (D. un vehicul cu animale de tracțiune) Care are animalele de tracțiune îndepărtate. 4 (Mun; Olt; d. oameni) Secătuit de puteri. 5 (Mun; Mol; d. oameni) Care are îmbrăcămintea în dezordine, ruptă și murdară. 6 (Reg; d. case) Care arată sărăcăcios. 7 (Pex) Ruinat.
DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Pref. des- + [în]hăma.
DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des1- + [în]hăma.
DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruță. Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Absol. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92.
deshămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 2 sg. deshámi, 3 deshámă; conj. prez. 3 să desháme
deshămá vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 3 sg. deshámă
A deshăma ≠ a înhăma
A DESHĂMÁ deshám tranz. (cai) A scoate din ham. /des- + a [în]hăma
deshămà v. a scoate caii din hamuri.
deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile.

deshămat definitie

deshămat dex

Intrare: deshăma
deshăma verb grupa I conjugarea I
Intrare: deshămat
deshămat