Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru desfundat

desfund├í [At: LB / V: (reg) d─âs~, dis~ / Pzi: desf├║nd / E: des- + (├«n)funda] 1 vt (C.i. un recipient ├«nchis, de obicei un butoi) A deschide sco╚Ť├óndu-i fundul sau cepul. 2 vt (C.i. sticle sau damigene ├«nfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de ap─â) A se rev─ârsa. 4 vr (├Ävr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A cur─â╚Ťa sau a goli un canal, un ╚Öan╚Ť, o conduct─â etc. 6 vt A s─âpa ad├ónc un teren de obicei pentru preg─âtirea unei planta╚Ťii viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor rev─ârsate. 8 vr (D. sol) A se dezghe╚Ťa. 9 vt A deschide o cale de acces ├«ntr-un loc ├«nc─â neumblat.
desfundát1 sn [At: LTR2 / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfunda] 1-9 Desfundare (1-9).
desfund├ít2, ~─â a [At: LB / V: (reg) d─âs~, dis~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: desfunda] 1 (D. un recipient) Care este deschis prin scoaterea dopului. 2 (D. o sticl─â, damigean─â) Desf─âcut2. 3 (D. o surs─â de ap─â) Rev─ârsat2. 4 (D. un abces) Spart. 5 (Fig; d. fiin╚Ťe) Lacom. 6 (D. un canal, ╚Ťevi) Cur─â╚Ťat2. 7 (D. un teren) Arat pentru prima oar─â. 8 (D. un drum) Impracticabil din cauza ploii, a noroiului, a rev─ârs─ârilor de ape etc. 9 (D. sol) Dezghe╚Ťat2. 10 (Rar; d. o cale de acces) Deschis ├«ntr-un loc neumblat.
DESFUND├ü, desf├║nd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi sco╚Ť├óndu-i fundul sau d├óndu-i cep; p. ext. a deschide o sticl─â astupat─â, sco╚Ť├óndu-i dopul; a destupa. ÔÖŽ Refl. (Rar; despre toren╚Ťi de ap─â) A se rev─ârsa. 2. A cur─â╚Ťa sau a goli un canal; o conduct─â, un ╚Öan╚Ť ├«nfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren s─â devin─â impracticabile din cauza ploii, a apei rev─ârsate, a noroiului etc. 4. A ara ad├ónc, a des╚Ťeleni un teren, de obicei pentru preg─âtirea unei planta╚Ťii viticole sau pomicole. ÔÇô Pref. des- + [├«n]funda.
DESFUND├üT, -─é, desfunda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente ├«nchise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, ╚Ťevi etc.) Cur─â╚Ťat, golit de impurit─â╚Ťile care ├«l obturau. 3. (Despre artere de circula╚Ťie sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). ÔÇô V. desfunda.
DESFUND├ü, desf├║nd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi sco╚Ť├óndu-i fundul sau d├óndu-i cep; p. ext. a deschide o sticl─â astupat─â, sco╚Ť├óndu-i dopul; a destupa. ÔÖŽ Refl. (Rar; despre torente de ap─â) A se rev─ârsa. 2. A cur─â╚Ťa sau a goli un canal; o conduct─â, un ╚Öan╚Ť ├«nfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren s─â devin─â impracticabile din cauza ploii, a apei rev─ârsate, a noroiului etc. 4. A ara ad├ónc, a des╚Ťeleni un teren, de obicei pentru preg─âtirea unei planta╚Ťii viticole sau pomicole. ÔÇô Des1- + [├«n]funda.
DESFUND├üT, -─é, desfunda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente ├«nchise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, ╚Ťevi etc.) Cur─â╚Ťat, golit de impurit─â╚Ťile care ├«l obturau. 3. (Despre artere de circula╚Ťie sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). ÔÇô V. desfunda.
DESFUND├ü, desf├║nd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi sco╚Ť├«ndu-i fundul sau d├«ndu-i cep; p. ext. a deschide o sticl─â astupat─â, sco╚Ť├«ndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu. ÔÖŽ Refl. (Rar, despre torente de ap─â) A se rev─ârsa. S-au desfundat puhoaiele ╚Öi s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A cur─â╚Ťa sau a goli un canal, o ╚Ťeav─â, un ╚Öan╚Ť etc. care este ├«nfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circula╚Ťie; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. ╚śi peste to╚Ťi curgea din v─âzduhul posomor├«t o ploaie ├«nver╚Öunat─â, du╚Öman─â, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomor├«t... vears─â ╚Öiroaie de ploaie ╚Öi de zloat─â, de desfund─â pretutindeni p─âm├«ntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara ad├«nc, a des╚Ťeleni. Tractoarele desfund─â locul ╚Öi ├«neac─â s─âm├«n╚Ťa. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat p─âm├«nturile. I. IONESCU, P. 207.
DESFUND├üT, -─é, desfunda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente astupate sau ├«nchise) Cu fundul (capacul, dopul) scos; deschis, destupat. ├Än curte, pe l├«ng─â dou─â junci ╚Öi patru berbeci frip╚Ťi, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. ÔŚŐ Fig. Opinca-i era spart─â, c─âciula desfundat─â, Dar fruntea lui de raze p─ârea ├«ncoronat─â. ALECSANDRI, O. 243. 2. (Despre ╚Ťevi, canale, orificii) Golit de impurit─â╚Ťi, cur─â╚Ťat, redat folosin╚Ťei. 3. (Despre terenuri sau artere de circula╚Ťie) Impracticabil (din cauza ploilor). Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80.
desfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfúndă
desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. și pl. desfúndă
DESFUND├ü vb. 1. v. destupa. 2. a des╚Ťeleni, (├«nv. ╚Öi reg.) a ogor├«. (A ~ un teren.)
DESFUND├üT adj. 1. v. destupat. 2. des╚Ťelenit, (├«nv. ╚Öi reg.) nou. (Teren ~.) 3. v. impracticabil.
A desfunda Ôëá a ├«nfunda
A DESFUND├ü desf├║nd tranz. 1) (butoaie) A deschide sco╚Ť├ónd fundul sau d├ónd cep. 2) (sticle sau borcane ├«nchise ermetic) A deschide sco╚Ť├ónd dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. ├«nfundate) A cur─â╚Ťa de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face s─â se desfunde. 5) (terenuri ├«n╚Ťelenite) A ara ad├ónc (├«n vederea unor planta╚Ťii); a des╚Ťeleni. /des- + a [├«n]funda
A SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda
desfund├á v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfund─â nasul; 3. a deschide calea ├«ntrÔÇÖun loc ├«nc─â neumblat; 4. a desghe╚Ťa: ploile reci desfund─â p─âm├óntul OD.
desf├║nd ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. fund). Scot fundu unu─ş vas; a desfunda un buto─ş. Destup: a desfunda o garaf─â, mi sÔÇÖa desfundat nasu ├«nfundat cu gutura─ş. Deschid drumu: o st├«nc─â rostogolit─â ├«nfundase drumu, dar no─ş l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.
DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticl─â.) 2. a des╚Ťeleni, (├«nv. ╚Öi reg.) a ogor├«. (A ~ un teren.)
DESFUNDAT adj. 1. deschis, destupat. (O sticl─â ~.) 2. des╚Ťelenit, (├«nv. ╚Öi reg.) nou. (Teren ~.) 3. impracticabil, r─âu. (Un drum ~.)

Desfundat dex online | sinonim

Desfundat definitie

Intrare: desfunda
desfunda verb grupa I conjugarea I
Intrare: desfundat
desfundat adjectiv