desfrunzit definitie

2 intrări

23 definiții pentru desfrunzit

desfrunzí [At: BARCIANU, V. / V: ~zá / Pzi: ~zésc / E: des- + (în)frunzi] 1 vr (D. copaci sau arbuști) A-și pierde frunzele. 2 vt (C.i. arbori) A despuia de frunze.
desfrunzít1 sn [At: MDA ms / V: ~zát / Pl: ~uri / E: desfrunzi] 1-2 Desfrunzire (1-2).
desfrunzít2, ~ă a [At: SLAVICI, O. I, 165 / V: ~zát / Pl: ~iți, ~e / E: desfrunzi] 1 (D. copaci) Care și-a pierdut frunzele. 2 (Pex) Lipsit de frunze.
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Pref. des- + [în]frunzi.
DESFRUNZÍT, -Ă, desfrunziți, -te, adj. Care și-a pierdut frunzele, fără frunze. – V. desfrunzi.
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des1- + [în]frunzi.
DESFRUNZÍT, -Ă, desfrunziți, -te, adj. Care și-a pierdut frunzele, fără frunze. – V. desfrunzi.
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. Copacii se desfrunzesc. ♦ Tranz. A despuia de frunze. Fugarii desfrunzesc tufarii. ALECSANDRI, P. III 211.
DESFRUNZÍT, -Ă, desfrunziți, -te, adj. Care și-a pierdut frunzele, fără frunze. Putea vedea coroanele copacilor, negre și desfrunzite. DUMITRIU, N. 120. Subt un tei desfrunzit, se așeză pe-o bancă și cugetă. VLAHUȚĂ, O. A. 128.
desfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 3 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 să desfrunzeáscă
desfrunzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 1 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desfrunzeáscă
DESFRUNZÍ vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
DESFRUNZÍT adj. (fig.) despuiat. (Un copac ~.)
A desfrunzi ≠ a înfrunzi
A se desfrunzi ≠ a înfrunzi
Desfrunzit ≠ înfrunzit
A DESFRUNZÍ ~ésc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [în]frunzi
A SE DESFRUNZÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se dezgoli; a se despuia. /des- + a [în]frunzi
desfrunzì v. a despuia de frunze: caii desfrunzesc tufarii AL.
desfrunzésc v. tr. Iaŭ, rup frunzele: vîntu a desfrunzit copaciĭ.
DESFRUNZI vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
DESFRUNZIT adj. (fig.) despuiat. (Un copac ~.)
desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate rău.

desfrunzit dex

Intrare: desfrunzi
desfrunzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desfrunzit
desfrunzit adjectiv