Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru desfrunzit

desfrunz├ş [At: BARCIANU, V. / V: ~z├í / Pzi: ~z├ęsc / E: des- + (├«n)frunzi] 1 vr (D. copaci sau arbu╚Öti) A-╚Öi pierde frunzele. 2 vt (C.i. arbori) A despuia de frunze.
desfrunz├şt1 sn [At: MDA ms / V: ~z├ít / Pl: ~uri / E: desfrunzi] 1-2 Desfrunzire (1-2).
desfrunz├şt2, ~─â a [At: SLAVICI, O. I, 165 / V: ~z├ít / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: desfrunzi] 1 (D. copaci) Care ╚Öi-a pierdut frunzele. 2 (Pex) Lipsit de frunze.
DESFRUNZ├Ź, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre p─âdure) A-╚Öi pierde frunzele. ÔÖŽ Tranz. A despuia de frunze. ÔÇô Pref. des- + [├«n]frunzi.
DESFRUNZ├ŹT, -─é, desfrunzi╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut frunzele, f─âr─â frunze. ÔÇô V. desfrunzi.
DESFRUNZ├Ź, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre p─âdure) A-╚Öi pierde frunzele. ÔÖŽ Tranz. A despuia de frunze. ÔÇô Des1- + [├«n]frunzi.
DESFRUNZ├ŹT, -─é, desfrunzi╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut frunzele, f─âr─â frunze. ÔÇô V. desfrunzi.
DESFRUNZ├Ź, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre p─âdure) A-╚Öi pierde frunzele. Copacii se desfrunzesc. ÔÖŽ Tranz. A despuia de frunze. Fugarii desfrunzesc tufarii. ALECSANDRI, P. III 211.
DESFRUNZ├ŹT, -─é, desfrunzi╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut frunzele, f─âr─â frunze. Putea vedea coroanele copacilor, negre ╚Öi desfrunzite. DUMITRIU, N. 120. Subt un tei desfrunzit, se a╚Öez─â pe-o banc─â ╚Öi cuget─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 128.
desfrunz├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desfrunz├ęsc, imperf. 3 sg. desfrunze├í; conj. prez. 3 s─â desfrunze├ísc─â
desfrunz├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. desfrunz├ęsc, imperf. 1 sg. desfrunze├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desfrunze├ísc─â
DESFRUNZ├Ź vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
DESFRUNZ├ŹT adj. (fig.) despuiat. (Un copac ~.)
A desfrunzi Ôëá a ├«nfrunzi
A se desfrunzi Ôëá a ├«nfrunzi
Desfrunzit Ôëá ├«nfrunzit
A DESFRUNZ├Ź ~├ęsc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [├«n]frunzi
A SE DESFRUNZ├Ź pers. 3 se ~├ęsc intranz. (despre arbori, arbu╚Öti) A-╚Öi lep─âda frunzi╚Öul; a r─âm├óne f─âr─â frunze; a se dezgoli; a se despuia. /des- + a [├«n]frunzi
desfrunz├Č v. a despuia de frunze: caii desfrunzesc tufarii AL.
desfrunz├ęsc v. tr. Ia┼ş, rup frunzele: v├«ntu a desfrunzit copaci─ş.
DESFRUNZI vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
DESFRUNZIT adj. (fig.) despuiat. (Un copac ~.)
desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate r─âu.

Desfrunzit dex online | sinonim

Desfrunzit definitie

Intrare: desfrunzi
desfrunzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desfrunzit
desfrunzit adjectiv