desfrunzire definitie

2 intrări

23 definiții pentru desfrunzire

desfrunzí [At: BARCIANU, V. / V: ~zá / Pzi: ~zésc / E: des- + (în)frunzi] 1 vr (D. copaci sau arbuști) A-și pierde frunzele. 2 vt (C.i. arbori) A despuia de frunze.
desfrunzíre sf [At: COSTINESCU / V: ~záre / Pl: ~ri / E: desfrunzi] 1 Pierdere a frunzelor de către copaci. 2 Despuiere de frunze a copacilor.
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Pref. des- + [în]frunzi.
DESFRUNZÍRE, desfrunziri, s. f. Acțiunea de a (se) desfrunzi și rezultatul ei. – V. desfrunzi.
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des1- + [în]frunzi.
DESFRUNZÍRE, desfrunziri, s. f. Acțiunea de a (se) desfrunzi și rezultatul ei. – V. desfrunzi.
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. Copacii se desfrunzesc. ♦ Tranz. A despuia de frunze. Fugarii desfrunzesc tufarii. ALECSANDRI, P. III 211.
DESFRUNZÍRE, desfrunziri, s. f. Acțiunea de a (se) desfrunzi și rezultatul ei.
desfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 3 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 să desfrunzeáscă
desfrunzíre s. f., g.-d. art. desfrunzírii; pl. desfrunzíri
desfrunzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 1 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desfrunzeáscă
desfrunzíre s. f., g.-d. art. desfrunzírii; pl. desfrunzíri
DESFRUNZÍ vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
DESFRUNZÍRE s. defoliație, defoliere, (fig.) despuiere. (~ arborilor în timpul toamnei.)
A desfrunzi ≠ a înfrunzi
A se desfrunzi ≠ a înfrunzi
A DESFRUNZÍ ~ésc tranz. (copaci) A lipsi de frunze; a desfoia. /des- + a [în]frunzi
A SE DESFRUNZÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se dezgoli; a se despuia. /des- + a [în]frunzi
desfrunzì v. a despuia de frunze: caii desfrunzesc tufarii AL.
desfrunzésc v. tr. Iaŭ, rup frunzele: vîntu a desfrunzit copaciĭ.
DESFRUNZI vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)
DESFRUNZIRE s. defoliație, defoliere, (fig.) despuiere. (~ arborilor în timpul toamnei.)
desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate rău.

desfrunzire dex

Intrare: desfrunzi
desfrunzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desfrunzire
desfrunzire substantiv feminin