Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru desfr├ónare

desfr├ón├í [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~n├ęz ╚Öi (├«vr) desfrß║ąn / E: des- + (├«n)fr├óna] 1 vt (├Ädt) A scoate fr├óul de la cal. 2 vt (Pex) A l─âsa liber. 3 vt (Rar) A desface fr├óna. 4 vt (Pex) A scoate fr├óna. 5-6 vtr (A duce sau) a face s─â duc─â o via╚Ť─â imoral─â. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corup╚Ťiei, destr─âb─âl─ârii.
desfr├ón├íre sf [At: (a. 1750) GCR II, 47/27 / V: (├«vr) d─âs~, dis~ / Pl: ~nß║»ri / E: desfr├óna] 1 Scoatere a fr├óului la cal Si: desfr├ónat1 (1). 2 (Pex) Eliberare a calului Si: desfr├ónat1 (2). 3 (Rar) Desfacere sau sl─âbire a fr├ónei Si: desfr├ónat1 (3). 4 (Pex) Scoatere a fr├ónei Si: desfr├ónat1 (4). 5 Ducere a unei vie╚Ťi imorale Si: desfr├ónat1 (5). 6 Dedare la vicii, corup╚Ťie, destr─âb─âlare Si: desfr├ónat1 (6). 7 Fapt─â care denot─â stric─âciune Si: depravare, destr─âb─âlare, imoralitate. 8 (Pex) Trai imoral Si: (├«vr) desfr├ón─âciune, (nob) desfr├ón─âte╚Ťe.
DESFR├éN├ü, desfr├ónez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destr─âb─âl─ârii, a duce o via╚Ť─â necump─âtat─â, de pl─âceri u╚Öoare. ÔÇô Pref. des- + [├«n]fr├óna.
DESFR├éN├üRE, desfr├ón─âri, s. f. Faptul de a se desfr├óna, de a fi desfr├ónat; destr─âb─âlare, stric─âciune, depravare. ÔÇô V. desfr├óna.
DESFR├éN├ü, desfr├ónez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destr─âb─âl─ârii, a duce o via╚Ť─â necump─âtat─â, de pl─âceri u╚Öoare. ÔÇô Des1- + [├«n]fr├óna.
DESFR├éN├üRE, desfr├ón─âri, s. f. Faptul de a se desfr├óna, de a fi desfr├ónat; destr─âb─âlare, stric─âciune, depravare. ÔÇô V. desfr├óna.
DESFR├ÄN├ü, desfr├«nez, vb. I. Refl. (Neobi╚Önuit) A se deda desf─ât─ârilor, petrecerilor, a duce o via╚Ť─â necump─âtat─â, de pl─âceri u╚Öoare. Ne desfr├«nam ├«n nebunia carnavalului la Vene╚Ťia. M. I. CARAGIALE, C. 55.
DESFRÎNÁRE, desfrînări, s. f. Faptul de a fi desfrînat; destrăbălare. Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144.
!desfrâná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrâneáză
desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânắrii; pl. desfrânắri
desfr├ón├í vb., ind. prez. 1 sg. desfr├ón├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desfr├óne├íz─â
desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
DESFRÂNÁ vb. v. corupe.
DESFR├éN├üRE s. v. corup╚Ťie.
A SE DESFR├éN├ü m─â ~├ęz intranz. A duce o via╚Ť─â de pl─âceri u╚Öoare; a tr─âi ├«n desfr├óu; a se deprava; a se destr─âb─âla; a se strica. /des- + a [├«n]fr├óna
desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.
desfrânare f. dezordine morală, exces.
desfr├«n├íre f. Destr─âb─âlare, stric─âc─şune moral─â, corup╚Ťiune, depravare.
desfr├«n├ęz v. tr. (ca ╚Öi ├«n-fr├«nez). Scot fr├«┼ş, las f─âr─â fr├«┼ş (un cal). Fig. V. refl. M─â corup, m─â deda┼ş stric─âciuni─ş. V. destr─âb─âlez.
DESFR├ÄNA vb. a (se) corupe, a dec─âdea, a (se) deprava, a (se) destr─âb─âla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezm─â╚Ťa, (├«nv.) a (se) sminti. (S-a ~ ├«ntr-un mediu imoral.)
DESFR├ÄNARE s. corup╚Ťie, decaden╚Ť─â, dec─âdere, depravare, desfr├«u, destr─âb─âlare, dezm─â╚Ť, imoralitate, perdi╚Ťie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stric─âciune, viciu, (rar) de╚Ö─ân╚Ťare, (├«nv.) aselghiciune, aselghie, desf─âtare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefac╚Ťie, (├«nv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din ├«nalta societate.)

Desfrânare dex online | sinonim

Desfrânare definitie

Intrare: desfrâna
desfrâna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desfrânare
desfrânare substantiv feminin