desfoiat definitie

2 intrări

19 definiții pentru desfoiat

desfoiá [At: LB / Pzi: ~ói / E: des- + (în)foia] 1 vr (Îvr) A se desumfla. 2 vt (Asr) A smulge petalele unei flori. 3 vr (D. flori, boboci) A se deschide. 4 vt (Tex; spc) A desfira. 5 vt (Rar) A smulge foile unei cărți. 6 vr (D. urdă) A se desface în mai multe bucăți în timpul preparării.
desfoiát1 sn [At: MDAms / Pl: ~uri / E: desfoia] 1-5 Desfoiere (1-5). 6 (Tex; spc) Desfirare.
desfoiát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: desfoia] 1 (Îvr) Desumflat2. 2 (Asr; d. flori) Care are petalele smulse. 3 (D. flori, boboci) Deschis. 4 (Spc; tex) Desfirat2. 5 (Rar; d. cărți) Cu foile smulse. 6 (D. urdă) Care se desface în bucăți în timpul preparării.
DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Pref. des- + [în]foia.
DESFOIÁT, -Ă, desfoiați, -te, adj. (Despre flori) Cu petalele desprinse, căzute. – V. desfoia.
DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des1- + [în]foia.
DESFOIÁT, -Ă, desfoiați, -te, adj. (Despre flori) Cu petalele desprinse, căzute. – V. desfoia.
DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge, a lăsa să cadă petalele unei flori. Grădinile albe, crengile desfoind albele flori afînate... toate, erau toate ca în vacanțele de altădată. C. PETRESCU, O. P. II 32. Vîntul... desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Refl. (Despre flori, boboci) A înflori, a se deschide. (Fig.) Pe gură-i se desfoaie Dulce rază-mbobocită. ALECSANDRI, P. A. 192. ◊ Tranz. (Poetic) Tristețe-n mine iarăși bobocii ți-i desfoi. STANCU, C. 85.
DESFOIÁT, -Ă, desfoiați, -te, adj. (Despre flori) Cu petalele desprinse, căzute. Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară Jos prin lunci. COȘBUC, P. I 219.
desfoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfói, 1 pl. desfoiém, 3 desfoáie; conj. prez. 3 să desfoáie; ger. desfoínd
desfoiá vb. (sil. -fo-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. desfói, 3 sg. și pl. desfoáie; ger. desfoínd
DESFOIÁ vb. v. înflori.
DESFOIÁT adj. v. înflorit.
A DESFOIÁ desfói tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
A SE DESFOIÁ pers. 3 se desfoáie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
desfoì v. 1. a desfrunzi: vântul... desfoaie blânde flori AL.; 2. a se deschide: și pe gura-i se desfoaie dulce roză ’mbobocită AL.
desfoĭéz v. tr. (d. foaĭe). Iaŭ, rup foile (frunzele). Desfiluĭesc.
DESFOIA vb. a se deschide, a înflori. (Floarea se ~.)
DESFOIAT adj. deschis, înflorit. (Floare ~.)

desfoiat dex

Intrare: desfoia
desfoia verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -fo-ia
Intrare: desfoiat
desfoiat adjectiv