desființat definitie

2 intrări

23 definiții pentru desființat

desființá vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țí, dis~ / Pzi: ~țéz / E: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (D. legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.
desființát1 sn [At: MDA ms / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țít, dis~ / Pl: ~uri / E: desființa] 1 Distrugere. 2 Omorâre. 3 Desființare (3).
desființát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țít, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desființa] 1 Distrus2. 2 Omorât2. 3 (D. o lege, convenție, instituție etc.) Abrogat2.
DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Pref. des- + [în]ființa.
DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.
DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.
DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit. ♦ (Jur.) Abrogat, anulat. – V. desființa.
DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.
DESFIINȚÁT, -Ă, desființați, -te, adj. Suprimat, distrus, înlăturat. (Prin exagerare) Le-ai dovedit dușmanilor tăi că, atunci cînd te cred desființat, e destul să ridici fruntea, ca să redevii întreg cum ai fost. CAMIL PETRESCU, T. II 546. ♦ (Jur.) Abrogat. Regulament desființat.
desființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desființeáză
desființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desființéz, 3 sg. și pl. desființeáză
DESFIINȚÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. lichida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)
DESFIINȚÁT adj. (JUR.) abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)
A desființa ≠ a înființa, a întemeia
DESFIINȚÁ vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].
DESFIINȚÁ vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)
A DESFIINȚÁ ~éz tranz. 1) A face să înceteze existența; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenții) A declara nul printr-o dispoziție oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]ființa
desființà v. a face să nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desființa o lege.
desființéz v. tr. (d. ființă). Suprim, nimicesc: a desființa o societate, o lege.
DESFIINȚA vb. 1. (JUR.) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A ~ o organizație.) 6. a lichida, a stîrpl, a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)
DESFIINȚAT adj. (JUR.) abrogat, anulat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)
desființa, desființez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot.
desființat, -ă, desființați, -te adj. 1. compromis. 2. certat cu asprime. 3. umilit; ridiculizat.

desființat dex

Intrare: desființa
desființa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fi-in-
Intrare: desființat
desființat adjectiv