Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru desfiin╚Ťare

desfiin╚Ť├í vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (├«nv) ~╚Ť├ş, dis~ / Pzi: ~╚Ť├ęz / E: des- + (├«n)fiin╚Ťa] 1-2 (A face s─â nu mai fie) sau a disp─ârea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omor├«. 5-6 (D. legi, conven╚Ťii, asocia╚Ťii, institu╚Ťii etc.) (A face s─â nu mai fie ├«n vigoare sau) a ie╚Öi din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.
desfiin╚Ť├íre sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 58/3 / P: ~fi-in~ / V: (├«nv) ~╚Ť├şre, dis~ / Pl: ~╚Ťß║»ri / E: desfiin╚Ťa] 1 Distrugere. 2 Omor├óre. 3 Abrogare a unei legi, conven╚Ťii, institu╚Ťii etc. Si: desfiin╚Ťare (3).
DESFIIN╚Ü├ü, desfiin╚Ťez, vb. I. Tranz. A face ca ceva s─â nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ÔÖŽ A abroga, a anula un contract, o conven╚Ťie etc. ÔÇô Pref. des- + [├«n]fiin╚Ťa.
DESFIIN╚Ü├üRE, desfiin╚Ť─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desfiin╚Ťa ╚Öi rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, ├«nl─âturare; abrogare, anulare. ÔÇô V. desfiin╚Ťa.
DESFIIN╚Ü├ü, desfiin╚Ťez, vb. I. Tranz. A face ca ceva s─â nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ÔÖŽ A abroga, a anula un contract, o conven╚Ťie etc. ÔÇô Des1 + [├«n]fiin╚Ťa.
DESFIIN╚Ü├üRE, desfiin╚Ť─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desfiin╚Ťa ╚Öi rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, ├«nl─âturare; abrogare, anulare. ÔÇô V. desfiin╚Ťa.
DESFIIN╚Ü├ü, desfiin╚Ťez, vb. I. Tranz. A face ca ceva s─â nu mai existe; a suprima. Ai s─â desfiin╚Ťezi sec╚Ťia laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desfiin╚Ť─â de tot vechea organizare militar─â a ╚Ť─ârii. B─éLCESCU, O. I 32. ÔÖŽ (Cu privire la legi, contracte, conven╚Ťii) A abroga; a anula.
DESFIIN╚Ü├üRE, desfiin╚Ť─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desfiin╚Ťa ╚Öi rezultatul ei; suprimare, ├«nl─âturare. Voi lupta╚Ťi pentru desfiin╚Ťarea huzurului... ╚Öi boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Se r─âsp├«nde╚Öte vuiet pintre dasc─âli despre desfiin╚Ťarea catihe╚Ťilor. CREANG─é, A. 114.
desfiin╚Ť├í (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desfiin╚Ťe├íz─â
desfiin╚Ť├íre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. desfiin╚Ťß║»rii; pl. desfiin╚Ťß║»ri
desfiin╚Ť├í vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desfiin╚Ť├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desfiin╚Ťe├íz─â
desfiin╚Ť├íre s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. desfiin╚Ť─ârii; pl. desfiin╚Ť─âri
DESFIIN╚Ü├ü vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restric╚Ťie de circula╚Ťie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. lichida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a pr─âp─âdi, (fig.) a topi. (A ~ pur ╚Öi simplu totul ├«n calea lui.)
DESFIIN╚Ü├üRE s. 1. v. anulare. 2. v. abolire. 3. anulare, (fig.) ridicare. (~ oric─âror restric╚Ťii de circula╚Ťie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. v. dizolvare. 6. v. lichidare.
A desfiin╚Ťa Ôëá a ├«nfiin╚Ťa, a ├«ntemeia
Desfiin╚Ťare Ôëá ├«nfiin╚Ťare
DESFIIN╚Ü├ü vb. I. tr. A face ceva s─â nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / dup─â ├«nfiin╚Ťa].
DESFIIN╚Ü├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a desfiin╚Ťa ╚Öi rezultatul ei; distrugere, nimicire. [< desfiin╚Ťa].
DESFIIN╚Ü├ü vb. tr. a face s─â nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /├«n/fiin╚Ťa)
A DESFIIN╚Ü├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â ├«nceteze existen╚Ťa; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, conven╚Ťii) A declara nul printr-o dispozi╚Ťie oficial─â; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [├«n]fiin╚Ťa
desfiin╚Ť├á v. a face s─â nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desfiin╚Ťa o lege.
desfiin╚Ťare f. suprimare, abrogare.
desfiin╚Ť├ęz v. tr. (d. fiin╚Ť─â). Suprim, nimicesc: a desfiin╚Ťa o societate, o lege.
DESFIIN╚ÜA vb. 1. (JUR.) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (├«nv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli, a suprima, (pop.) a ╚Öterge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restric╚Ťie de circula╚Ťie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A ~ o organiza╚Ťie.) 6. a lichida, a st├«rpl, a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a pr─âp─âdi, (fig.) a topi. (A ~ pur ╚Öi simplu totul ├«n calea lui.)
DESFIIN╚ÜARE s. 1. (JUR.) abrogare, anulare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) 2. (JUR.) abolire, suprimare, (pop.) ╚Ötergere, (├«nv.) aboli╚Ťiune. (~ monarhiei.) 3. anulare, (fig.) ridicare. (~ oric─âror restric╚Ťii de circula╚Ťie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. dizolvare. (~ unei organiza╚Ťii.) 6. lichidare, st├«rpire, suprimare. (~ abuzurilor.)
desfiin╚Ťa, desfiin╚Ťez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate r─âu de tot.

Desfiin╚Ťare dex online | sinonim

Desfiin╚Ťare definitie

Intrare: desfiin╚Ťa
desfiin╚Ťa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fi-in-
Intrare: desfiin╚Ťare
desfiin╚Ťare substantiv feminin
  • silabisire: -fi-in-