Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru desfigurat

desfigur├í [At: PLE╚śOIANU, I, III, 116/24 / V: (├«nv) def~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęfigurer] 1-2 vtr (D. fa╚Ťa, forma sau ├«nf─â╚Ťi╚Öarea cuiva) (A face s─â devin─â sau) a deveni de nerecunoscut, ur├ót─â, deformat─â (prin lovire, ca efect al unei boli, ├«n urma unei st─âri suflete╚Öti etc.) Si: a poci, a schimonosi, a slu╚Ťi. 3-4 vtr (D. forma, aspectul ini╚Ťial al lucrurilor) A (se) face de nerecunoscut Si: a (se) poci, a (se) ur├ó╚Ťi. 5-6 vtr (D. limb─â ╚Öi limbaj) A (se) denatura. 7 vt (C.i. noti╚Ťe, ├«nsemn─âri) A ╚Öterge din registru.
desfigurát1 sn [At: MDA ms / V: (înv) def~ / Pl: ~uri / E: desfigura] 1-4 Desfigurare (1-4).
desfigur├ít2, ~─â a [At: ASACHI, I. 492/18 / V: (├«nv) def~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: desfigura] 1 (D. oameni) Care are fa╚Ťa sau ├«nf─â╚Ťi╚Öarea deformat─â (├«n urma lovirii, ca efect al unei boli, ├«n urma unei st─âri suflete╚Öti). 2 (D. aspectul ini╚Ťial al lucrurilor) Devenit de nerecunoscut. 3 (Rar; d. limb─â, limbaj) Denaturat2. 4 (├Ävr; d. noti╚Ťe, ├«nsemn─âri) ╚śters din registru.
DESFIGUR├ü, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica, a ur├ó╚Ťi fa╚Ťa, forma, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea fireasc─â a cuiva, ur├ó╚Ťind-o; a poci, a slu╚Ťi. ÔÇô Dup─â fr. d├ęfigurer.
DESFIGUR├üT, -─é, desfigura╚Ťi, -te, adj. Ur├ó╚Ťit, pocit, slu╚Ťit, deformat. ÔÇô V. desfigura.
DESFIGUR├ü, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fa╚Ťa, forma, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea fireasc─â a cuiva, ur├ó╚Ťind-o; a poci, a slu╚Ťi. ÔÇô Dup─â fr. d├ęfigurer.
DESFIGUR├üT, -─é, desfigura╚Ťi, -te, adj. Ur├ó╚Ťit, pocit, slu╚Ťit, deformat. ÔÇô V. desfigura.
DESFIGUR├ü, desfigurez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A strica fa╚Ťa, figura, forma, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea fireasc─â, ur├«╚Ťind-o; a poci, a slu╚Ťi. Dac─â m─â lovea, nu ╚Ötiu ce s-ar fi putut ├«nt├«mpla. M-ar fi desfigurat, poate m-ar fi ucis chiar. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Sultana ╚Öi Domnica se repezeau la ea, s-o desfigureze cu unghiile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38.
DESFIGUR├üT, -─é, desfigura╚Ťi, -te, adj. Deformat, ur├«╚Ťit, pocit. Ascuns sub pansament, obrazul, pe care ├«l ╚Ötie pentru totdeauna desfigurat. C. PETRESCU, ├Ä. II 59.
desfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfigureáză
desfigur├í vb., ind. prez. 1 sg. desfigur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desfigure├íz─â
DESFIGUR├ü vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) slu╚Ťi, a (se) str├ómba, a (se) ur├ó╚Ťi, (pop. ╚Öi fam.) a (se) sc─âl├ómb─âia, a (se) scof├ólci, (pop.) a (se) h├ózi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ╚Öon╚Ťi, (├«nv.) a (se) groz─âvi. (S-a ~ ├«n urma accidentului.)
DESFIGUR├üT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, slu╚Ťit, str├ómb, str├ómbat, ur├ót, ur├ó╚Ťit, (reg.) strop╚Öit, zg├ómboit, (Mold.) ╚Öon╚Ťit. (O fa╚Ť─â ~ de ur─â.)
DESFIGUR├ü vb. I. tr. A poci, a ur├ó╚Ťi, a slu╚Ťi (figura, fa╚Ťa cuiva). [Cf. fr. d├ęfigurer].
DESFIGUR├ü vb. tr. a poci, a ur├ó╚Ťi, a slu╚Ťi (figura, fa╚Ťa cuiva). (dup─â fr. d├ęfigurer)
A DESFIGUR├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A ur├ó╚Ťi (mai ales la fa╚Ť─â) printr-o ac╚Ťiune fizic─â brutal─â; a poci. 2) (realit─â╚Ťi, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. d├ęfigurer
desfigurà v. 1. a strica figura, forma; 2. fig. a altera: a desfigura limba; 3. a se face urît.
*desfigur├ęz v. tr. (fr. d├ęfigurer). Deformez, stric figura, ur├«╚Ťesc. Fig. Alterez, falsific: a desfigura istoria.
DESFIGURA vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) slu╚Ťi, a (se) str├«mba, a (se) ur├«╚Ťi, (pop. ╚Öi fam.) a (se) sc─âl├«mb─âia, a (se) scof├«lci, (pop.) a (se) h├«zi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ╚Öon╚Ťi, (├«nv.) a (se) groz─âvi. (S-a ~ de tot ├«n urma accidentului.)
DESFIGURAT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, slu╚Ťit, str├«mb, str├«mbat, ur├«t, ur├«╚Ťit, (reg.) strop╚Öit, zg├«mboit, (Mold.) ╚Öon╚Ťit. (O fa╚Ť─â ~ de ur─â.)
A DESFIGURA ├ÄN B─éTAIE a aranja mutra cuiva, a bo╚Ťi mutra (cuiva), a pavoaza, a ra╚Öcheta, a ╚Öifona mutra (cuiva).

Desfigurat dex online | sinonim

Desfigurat definitie

Intrare: desfigura
desfigura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desfigurat
desfigurat adjectiv