Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru desfigurare

desfigur├í [At: PLE╚śOIANU, I, III, 116/24 / V: (├«nv) def~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęfigurer] 1-2 vtr (D. fa╚Ťa, forma sau ├«nf─â╚Ťi╚Öarea cuiva) (A face s─â devin─â sau) a deveni de nerecunoscut, ur├ót─â, deformat─â (prin lovire, ca efect al unei boli, ├«n urma unei st─âri suflete╚Öti etc.) Si: a poci, a schimonosi, a slu╚Ťi. 3-4 vtr (D. forma, aspectul ini╚Ťial al lucrurilor) A (se) face de nerecunoscut Si: a (se) poci, a (se) ur├ó╚Ťi. 5-6 vtr (D. limb─â ╚Öi limbaj) A (se) denatura. 7 vt (C.i. noti╚Ťe, ├«nsemn─âri) A ╚Öterge din registru.
desfigur├íre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) def~ / Pl: ~rß║»ri / E: desfigura] 1 Ur├ó╚Ťire, deformare a fe╚Ťei sau ├«nf─â╚Ťi╚Ö─ârii cuiva prin lovire, ca efect al unei boli, ├«n urma unei st─âri suflete╚Öti etc. Si: desfigurat1 (1). 2 Schimbare radical─â a formei sau aspectului ini╚Ťial al lucrurilor Si: desfigurat1 (2). 3 Denaturare a limbii sau limbajului Si: desfigurat1 (3). 4 (├Änv) ╚śtergere (din registru) a unor noti╚Ťe sau ├«nsemn─âri nefolositoare Si: desfigurat1 (4).
DESFIGUR├ü, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica, a ur├ó╚Ťi fa╚Ťa, forma, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea fireasc─â a cuiva, ur├ó╚Ťind-o; a poci, a slu╚Ťi. ÔÇô Dup─â fr. d├ęfigurer.
DESFIGUR├üRE, desfigur─âri, s. f. Faptul de a desfigura; ur├ó╚Ťire, pocire, slu╚Ťire. ÔÇô V. desfigura.
DESFIGUR├ü, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fa╚Ťa, forma, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea fireasc─â a cuiva, ur├ó╚Ťind-o; a poci, a slu╚Ťi. ÔÇô Dup─â fr. d├ęfigurer.
DESFIGUR├üRE, desfigur─âri, s. f. Faptul de a desfigura; ur├ó╚Ťire, pocire, slu╚Ťire. ÔÇô V. desfigura.
DESFIGUR├ü, desfigurez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A strica fa╚Ťa, figura, forma, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea fireasc─â, ur├«╚Ťind-o; a poci, a slu╚Ťi. Dac─â m─â lovea, nu ╚Ötiu ce s-ar fi putut ├«nt├«mpla. M-ar fi desfigurat, poate m-ar fi ucis chiar. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Sultana ╚Öi Domnica se repezeau la ea, s-o desfigureze cu unghiile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38.
DESFIGUR├üRE, desfigur─âri, s. f. Faptul de a desfigura; ur├«╚Ťire, pocire. ╚śtiu c─â pentru delictul sau crima de barbarie nu exist─â articol ├«n codul penal [burghez]. Dar pentru desfigurare de persoane exist─â. BOGZA, A. ├Ä. 364.
desfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfigureáză
desfiguráre s. f., g.-d. art. desfigurắrii; pl. desfigurắri
desfigur├í vb., ind. prez. 1 sg. desfigur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desfigure├íz─â
desfiguráre s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări
DESFIGUR├ü vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) slu╚Ťi, a (se) str├ómba, a (se) ur├ó╚Ťi, (pop. ╚Öi fam.) a (se) sc─âl├ómb─âia, a (se) scof├ólci, (pop.) a (se) h├ózi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ╚Öon╚Ťi, (├«nv.) a (se) groz─âvi. (S-a ~ ├«n urma accidentului.)
DESFIGUR├üRE s. deformare, deforma╚Ťie, pocire, schimonoseal─â, schimonosire, slu╚Ťire, str├ómbare, ur├ó╚Ťire. (~ a fe╚Ťei unei fiin╚Ťe.)
DESFIGUR├ü vb. I. tr. A poci, a ur├ó╚Ťi, a slu╚Ťi (figura, fa╚Ťa cuiva). [Cf. fr. d├ęfigurer].
DESFIGUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) desfigura ╚Öi rezultatul ei; slu╚Ťire. [< desfigura].
DESFIGUR├ü vb. tr. a poci, a ur├ó╚Ťi, a slu╚Ťi (figura, fa╚Ťa cuiva). (dup─â fr. d├ęfigurer)
A DESFIGUR├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A ur├ó╚Ťi (mai ales la fa╚Ť─â) printr-o ac╚Ťiune fizic─â brutal─â; a poci. 2) (realit─â╚Ťi, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. d├ęfigurer
desfigurà v. 1. a strica figura, forma; 2. fig. a altera: a desfigura limba; 3. a se face urît.
*desfigur├ęz v. tr. (fr. d├ęfigurer). Deformez, stric figura, ur├«╚Ťesc. Fig. Alterez, falsific: a desfigura istoria.
DESFIGURA vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) slu╚Ťi, a (se) str├«mba, a (se) ur├«╚Ťi, (pop. ╚Öi fam.) a (se) sc─âl├«mb─âia, a (se) scof├«lci, (pop.) a (se) h├«zi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ╚Öon╚Ťi, (├«nv.) a (se) groz─âvi. (S-a ~ de tot ├«n urma accidentului.)
DESFIGURARE s. deformare, deforma╚Ťie, pocire, schimonoseal─â, schimonosire, slu╚Ťire, str├«mbare, ur├«╚Ťire. (~ a fe╚Ťei unei fiin╚Ťe.)
A DESFIGURA ├ÄN B─éTAIE a aranja mutra cuiva, a bo╚Ťi mutra (cuiva), a pavoaza, a ra╚Öcheta, a ╚Öifona mutra (cuiva).

Desfigurare dex online | sinonim

Desfigurare definitie

Intrare: desfigura
desfigura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desfigurare
desfigurare substantiv feminin