Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 906314:

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3; despre roți, p. ext. despre car) A pierde șinele de fier. Și nu ne-am mai putut duce, Că carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. 2. Tranz. A desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. (Ironic) Am desferecat moara și-am scăpat-o pe apă... Acum, mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. ◊ Fig. Nu-ți poți imagina ce ușor deschide ușile și desferecă gurile. C. PETRESCU, C. V. 283. ◊ Absol. Faur două săptămîni ferecă, iar două desferecă (= februarie îngheață și dezgheață). ◊ Refl. Sînt legat în lanțuri și nu pot să mă desferec. BENIUC, V. 109. 3. Refl. (Despre pietrele de moară) A se toci, a-și toci zimții de pe fețele interioare (între care sînt zdrobite boabele).

Desferecat dex online | sinonim

Desferecat definitie