desferecat definitie

2 intrări

18 definiții pentru desferecat

desferecá [At: LM / V: (îvr) ~ricá / Pzi: ~érec / E: des- + fereca] 1 vr (D. roțile carului; pex d. car) A pierde șinele de fier. 2-3 vtr A (se) desface din lanțuri, cătușe sau din orice altă legătură metalică. 4 vr (D. moară) A-și toci zimții de pe pietrele interioare. 5 vr (Îvr; d. monede) A-și toci zimții.
desferecát1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) ~ric~1 / E: desfereca] 1-4 Desferecare (1-4).
desferecát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~ric~2 / Pl: ~ați, ~e / E: desfereca] 1 (D. roțile carului; pex d. car) Care a pierdut șinele de fier. 2 Care s-a desfăcut din lanțuri, cătușe sau orice alte legături metalice. 3 (D. moară) Care are dinții de la pietrele inferioare tociți. 4 (D. monede) Cu zimții tociți.
DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Pref. des- + fereca.
DESFERECÁT, -Ă, desferecați, -te, adj. 1. (Despre roți, p. ext. despre car) Care și-a pierdut șinele de fier. 2. Desfăcut din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. (Despre pietrele de moară) Cu zimții tociți. – V. desfereca.
DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des1- + fereca.
DESFERECÁT, -Ă, desferecați, -te, adj. 1. (Despre roți, p. ext. despre car) Care și-a pierdut șinele de fier. 2. Desfăcut din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. (Despre pietrele de moară) Cu zimții tociți. – V. desfereca.
DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3; despre roți, p. ext. despre car) A pierde șinele de fier. Și nu ne-am mai putut duce, Că carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. 2. Tranz. A desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. (Ironic) Am desferecat moara și-am scăpat-o pe apă... Acum, mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. ◊ Fig. Nu-ți poți imagina ce ușor deschide ușile și desferecă gurile. C. PETRESCU, C. V. 283. ◊ Absol. Faur două săptămîni ferecă, iar două desferecă (= februarie îngheață și dezgheață). ◊ Refl. Sînt legat în lanțuri și nu pot să mă desferec. BENIUC, V. 109. 3. Refl. (Despre pietrele de moară) A se toci, a-și toci zimții de pe fețele interioare (între care sînt zdrobite boabele).
DESFERECÁT, -Ă, desferecați, -te, adj. Desfăcut din fiare, din ferecătură.
desferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 desférecă
desferecá vb., ind. prez. 1 sg. desférec, 3 sg. și pl. desférecă; ger. desferecând
DESFERECÁ vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)
DESFERECÁT adj. descătușat. (Prizonier ~.)
A DESFERECÁ desférec tranz. A face să se desferece. /des- + a fereca
A SE DESFERECÁ mă desférec intranz. 1) (despre roți, car) A-și pierde șinele de fier. 2) (despre persoane) A se elibera din fiare, din cătușe sau din lanțuri; a se descătușa. 3) (despre pietre de moară) A-și toci zimții care zdrobesc boabele. /des- + a fereca
desférec, a -á v. tr. (d. ferec). Scot (ĭaŭ) ferecătura.
DESFERECA vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)
DESFERECAT adj. descătușat. (Prizonier ~.)

desferecat dex

Intrare: desfereca
desfereca verb grupa I conjugarea I
Intrare: desferecat
desferecat adjectiv