Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru desferecare

desferec├í [At: LM / V: (├«vr) ~ric├í / Pzi: ~├ęrec / E: des- + fereca] 1 vr (D. ro╚Ťile carului; pex d. car) A pierde ╚Öinele de fier. 2-3 vtr A (se) desface din lan╚Ťuri, c─âtu╚Öe sau din orice alt─â leg─âtur─â metalic─â. 4 vr (D. moar─â) A-╚Öi toci zim╚Ťii de pe pietrele interioare. 5 vr (├Ävr; d. monede) A-╚Öi toci zim╚Ťii.
desferec├íre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«vr) ~ric~ / Pl: ~cß║»ri / E: desfereca] 1 Pierdere a ╚Öinelor de fier la car Si: desferecat1 (1). 2 Desfacere din lan╚Ťuri, c─âtu╚Öe sau din orice alt─â leg─âtur─â metalic─â Si: desferecat1 (2). 3 Tocire a zim╚Ťilor de pe pietrele interioare la moar─â Si: desferecat1 (3). 4 Tocire a zim╚Ťilor la monede Si: desferecat1 (4).
DESFEREC├ü, desf├ęrec, vb. I. 1. Refl. (Despre ro╚Ťi, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde ╚Öinele de fier. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) desface din fiare, din c─âtu╚Öe, din lan╚Ťuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moar─â, la pers. 3) A-╚Öi toci zim╚Ťii de pe fe╚Ťele interioare, ├«ntre care sunt zdrobite boabele. ÔÇô Pref. des- + fereca.
DESFEREC├üRE, desferec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) desfereca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desfereca.
DESFEREC├ü, desf├ęrec, vb. I. 1. Refl. (Despre ro╚Ťi, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde ╚Öinele de fier. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) desface din fiare, din c─âtu╚Öe, din lan╚Ťuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moar─â, la pers. 3) A-╚Öi toci zim╚Ťii de pe fe╚Ťele interioare, ├«ntre care sunt zdrobite boabele. ÔÇô Des1- + fereca.
DESFEREC├üRE, desferec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) desfereca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desfereca.
DESFEREC├ü, desf├ęrec, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3; despre ro╚Ťi, p. ext. despre car) A pierde ╚Öinele de fier. ╚śi nu ne-am mai putut duce, C─â carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. 2. Tranz. A desface din fiare, din c─âtu╚Öe, din lan╚Ťuri. (Ironic) Am desferecat moara ╚Öi-am sc─âpat-o pe ap─â... Acum, m─âmucu╚Ť─â, dac─â-mi tot tragi cu pilduirile... eu m─â duc! CAMILAR, N. II 269. ÔŚŐ Fig. Nu-╚Ťi po╚Ťi imagina ce u╚Öor deschide u╚Öile ╚Öi desferec─â gurile. C. PETRESCU, C. V. 283. ÔŚŐ Absol. Faur dou─â s─âpt─âm├«ni ferec─â, iar dou─â desferec─â (= februarie ├«nghea╚Ť─â ╚Öi dezghea╚Ť─â). ÔŚŐ Refl. S├«nt legat ├«n lan╚Ťuri ╚Öi nu pot s─â m─â desferec. BENIUC, V. 109. 3. Refl. (Despre pietrele de moar─â) A se toci, a-╚Öi toci zim╚Ťii de pe fe╚Ťele interioare (├«ntre care s├«nt zdrobite boabele).
desferec├í (a ~) vb., ind. prez. 3 desf├ęrec─â
desferecáre s. f., g.-d. art. desferecắrii; pl. desferecắri
desferec├í vb., ind. prez. 1 sg. desf├ęrec, 3 sg. ╚Öi pl. desf├ęrec─â; ger. desferec├ónd
desferecáre s. f., g.-d. art. desferecării; pl. desferecări
DESFERECÁ vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)
A DESFEREC├ü desf├ęrec tranz. A face s─â se desferece. /des- + a fereca
A SE DESFEREC├ü m─â desf├ęrec intranz. 1) (despre ro╚Ťi, car) A-╚Öi pierde ╚Öinele de fier. 2) (despre persoane) A se elibera din fiare, din c─âtu╚Öe sau din lan╚Ťuri; a se desc─âtu╚Öa. 3) (despre pietre de moar─â) A-╚Öi toci zim╚Ťii care zdrobesc boabele. /des- + a fereca
desf├ęrec, a -├í v. tr. (d. ferec). Scot (─şa┼ş) ferec─âtura.
DESFERECA vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)

Desferecare dex online | sinonim

Desferecare definitie

Intrare: desfereca
desfereca verb grupa I conjugarea I
Intrare: desferecare
desferecare substantiv feminin