Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru desf─âtare

desf─ât├í [At: PSALT. 62 / V: ~fat├í, (├«vr) dezv─â~, (reg) ~f─âid├í / Pzi: desfß║»t ╚Öi ~t├ęz / E: nct] 1 vt (├Änv) A extinde. 2 vt (├Änv) A ├«nfrumuse╚Ťa. 3 vr A se afla ├«ntr-o stare de mare mul╚Ťumire, de ├«nc├óntare. 4 vr A sim╚Ťi o deosebit─â pl─âcere (intelectual─â, senzorial─â, estetic─â). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o pl─âcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (├Änv; ├«e) A se ~ ├«n sine A se complace.
desf─ât├íre sf [At: (a. 1643) GCR I, 106/41 / V: ~fat├íre, (├«vr) dezv~, (reg) ~f─âid├í~ / Pl: ~tß║»ri / E: desf─âta] 1 (├Änv) Extindere. 2 (├Änv) ├Änfrumuse╚Ťare. 3 Bucurie mare Si: desf─ât (3), desf─âtat1 (3). 4 Sentiment de profund─â satisfac╚Ťie (intelectual─â, senzorial─â, estetic─â) pe care ├«l resimte cineva Si: delectare, desf─ât (4), desf─âtat1 (4). 5 Via╚Ť─â ├«ndestulat─â ╚Öi u╚Öoar─â Si: desf─ât (5), desf─âtat1 (5). 6 Provocare a unei bucurii, a unei pl─âceri Si: desf─ât (6), desf─âtat1 (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfr├óu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.
DESF─éT├ü, desfß║»t, vb. I. Refl. A-╚Öi petrece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├óntare; a petrece, a se distra; a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├ónta, a fermeca. [Prez. ind. ╚Öi: desf─âtez] ÔÇô Et. nec.
DESF─éT├üRE, desf─ât─âri, s. f. Faptul de a (se) desf─âta; pl─âcere mare; ├«nc├óntare, delectare; petrecere, veselie. ÔÖŽ Desfr├óu. ÔÇô V. desf─âta.
DESF─éT├ü, desfß║»t, vb. I. Refl. A-╚Öi petrece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├óntare; a petrece, a se distra; a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├ónta, a fermeca. [Prez. ind. ╚Öi: desf─âtez] ÔÇô Et. nec.
DESF─éT├üRE, desf─ât─âri, s. f. Faptul de a (se) desf─âta; pl─âcere mare; ├«nc├óntare, delectare; petrecere, veselie. ÔÖŽ Desfr├óu. ÔÇô V. desf─âta.
DESF─éT├ü, desf─ât ╚Öi desf─âtez, vb. I. Refl. A-╚Öi trece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├«ntare, a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul c├«nt─â ╚Öi se desfat─â ├«n gr─âdin─â umbroas─â, iar altul se cutremur─â ╚Öi blestem─â?= CAMILAR, T. 104. ├Än salonul din dreapta dansa ╚Öi se desf─âta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. M─â desf─âtam pe ghea╚Ť─â ╚Öi la s─âniu╚Ö. CREANG─é, A. 117. ÔŚŐ Fig. Acea cuv├«ntare caden╚Ťat─â... pe care glasul o roste╚Öte cu pl─âcere, desf─ât├«ndu-se ├«n armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├«nta, a fermeca, a delecta. Nu vedea dec├«t un spectacol care desf─âta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitat─â doarme-a doinelor comoar─â De-un sfert de veac, ├«n vechea lui vioar─â Ce-a desf─âtat o lume-n tinere╚Ťe! IOSIF, P. 29. ÔŚŐ Absol. Vars─â-n cupa mea de aur Acest vin ce desf─âteaz─â. ALECSANDRI, P. II 47.
DESF─éT├üRE, desf─ât─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se desf─âta ╚Öi rezultatul ei. 1. Pl─âcere mare, ├«nc├«ntare, delectare. Motivele acestei tinere╚Ťi [a operei lui B─âlcescu], ca ╚Öi a desf─ât─ârii artistice cu care o parcurgem ├«nc─â, stau mai ├«nt├«i ├«n ad├«ncimea ╚Öi vigoarea sim╚Ťirii ce a inspirat-o, ├«n generozitatea ╚Öi av├«ntul acestei sim╚Ťiri. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. Oar─â ce desf─âtare v├«n─âtoreasc─â mai deplin─â... poate fi pe lume dec├«t aceea care o gust─â cineva c├«nd, prin pustiile B─âr─âganului, c─âru╚Ťa ├«n care st─â culcat abia ├«nainteaz─â? ODOBESCU, S. III 15. 2. Petrecere, veselie. Dup─â ce trecu fumul petrecerilor ╚Öi al desf─ât─ârilor, Voinea ├«╚Öi aduse aminte c─â era ├«nsurat ╚Öi c─â nevasta lui ├«l a╚Ötepta ├«n ghearele Vulturului. POPESCU, B. III 51. S─â fi v─âzut bucurie ╚Öi desf─âtare! Preo╚Ťii le c├«ntar─â: Isaia d─ân╚Ťuie╚Öte, osp─â╚Ťul s─â ├«ncepu, muzicele c├«ntau ╚Öi to╚Ťi erau ferici╚Ťi. RETEGANUL, P.II 21. ÔÖŽ Pl─âcere trupeasc─â; desfr├«u. Cat─â cu un ochi de mil─â la cea tinerime de r├«nd care... tr─âie╚Öte ├«n dezmierd─âri ╚Öi-n desf─ât─âri se ├«mbat─â. ODOBESCU, S. III 210. Casa lui era capi╚Ötea desf─ât─ârilor. NEGRUZZI, S. I 86.
!desf─ât├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfß║»t, 2 sg. desf├ę╚Ťi, 3 desf├ít─â; conj. prez. 3 s─â desf├ęte
desfătáre s. f., g.-d. art. desfătắrii; pl. desfătắri
desf─ât├í vb., ind. prez. 1 sg. desf─ât/desf─ât├ęz, 2 sg. desf├ę╚Ťi/desf─ât├ęzi, 3 sg. desf├ít─â/desf─âte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desf├ęte/desf─ât├ęze
desfătáre s. f., g.-d. art. desfătării; pl. desfătări
DESFĂTÁ vb. 1. v. delecta. 2. v. distra. 3. v. încânta. 4. v. bucura.
DESF─éT├üRE s. 1. delectare, farmec, ├«nc├óntare, pl─âcere, voluptate, vraj─â, (├«nv. ╚Öi reg.) tefericie, (├«nv.) ├«nc├óntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Via╚Ť─â plin─â de ~; ~ pe care ╚Ťi-o d─â o lectur─â bun─â.) 2. petrecere, veselie, (rar) desf─ât, (├«nv.) desf─ât─âciune. (Cu mare ~.) 3. v. ├«nc├óntare. 4. v. bucurie.
DESF─éT├üRE s. v. corup╚Ťie, decaden╚Ť─â, dec─âdere, depravare, desfr├ónare, desfr├óu, destr─âb─âlare, dezm─â╚Ť, imoralitate, perdi╚Ťie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stric─âciune, viciu.
desf─ât├í (-t, -├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A ├«nfrumuse╚Ťa. ÔÇô 2. A produce pl─âcere, a delecta. ÔÇô 3. (Refl.) A se distra, a petrece. Lat. foet─ôre ÔÇ×a mirosi ur├«t, a face sil─âÔÇŁ, cu pref. dis- care indic─â sensul contrar. Pentru semantism, cf. sp. heder ÔÇ×a mirosi ur├«tÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×a sup─âraÔÇŁ; desmierda, ╚Öi sl. n─Ľga ÔÇ×cur─â╚Ťirea copiluluiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×deliciu, voluptateÔÇŁ. Aceast─â explica╚Ťie, sugerat─â ├«nc─â de ╚śeineanu, nu pare s─â fi fost acceptat─â, de╚Öi este de departe cea mai corect─â. Celelalte nu par suficiente: din lat. facies (Cihac, I, 90); *s─ât─şsfact─üre (Cre╚Ťu 317); *dß┐Ĺsfat─üre, de la fatum ÔÇ×soart─âÔÇŁ (Pu╚Öcariu 518); *diseff─ôt─üre, de la eff─ôtus ÔÇ×istovit de sarcin─âÔÇŁ (Densusianu, GS, III, 430); de la *d─şs- ╚Öi lat. *fata ÔÇ×f─ât─âtoareÔÇŁ /Spitzer, RF, II, 284-86; REW 3269); de la fatuus, cf. sp. desenfadar (Buescu, Latinitatea verbului desf─âta, ├«n Destin, 1952, 109-121). ÔÇô Der. desf─ât─âciune, s. f. (desf─âtare, deliciu); desf─ât─âtor, adj. (care produce desf─âtare).
A DESFĂTÁ desfăt tranz. A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.
A SE DESF─éT├ü m─â desf─ât intranz. 1) A fi cuprins de pl─âcere ╚Öi de admira╚Ťie; a se r─âsf─â╚Ťa; a se delecta. 2) A-╚Öi petrece timpul ├«n distrac╚Ťii; a se deda pl─âcerilor lume╚Öti; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.
desf─ât├á v. a cauza mare bucurie, a sim╚Ťi o mare pl─âcere. [Derivat probabil din lat. FETOR, putoare (de unde f─ât(a), cu o evolu╚Ťiune de sens analog─â lui desmierda, ambii primitivi termeni de d─âdac─â].
desf─âtare f. 1. ac╚Ťiunea de a desf─âta; 2. pl─âcere mare, deliciu.
desfß║»t ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. f─ât, fat─â. Desf─ât, -e╚Ť─ş, -at─â; s─â -ete). Decletez, ├«nc├«nt foarte tare. V. refl. A se desf─âta citind.
DESF─éTA vb. 1. a (se) delecta, a (se) r─âsf─â╚Ťa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) ├«ndulci. (S-a ~ cu tot felul de bun─ât─â╚Ťi.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se ├«nveseli, a petrece, a r├«de, a se veseli, (├«nv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau ╚Öi se ~.) 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a ├«nc├«nta, a r─âpi, a seduce, a subjuga, a vr─âji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 4. a bucura, a ├«nc├«nta, a m├«ng├«ia. (Peisajul ├«i ~ sufletul.)
desfătare s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.
DESF─éTARE s. 1. delectare, farmec, ├«nc├«ntare, pl─âcere, voluptate, vraj─â, (├«nv. ╚Öi reg.) tefericie, (├«nv.) ├«nc├«ntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Via╚Ť─â plin─â de ~; ~ pe care ╚Ťi-o d─â o lectur─â bun─â.) 2. petrecere, veselie, (rar) desf─ât, (├«nv.) desf─ât─âciune. (Cu mare ~.) 3. captivare, cucerire, delectare, fascinare, fascina╚Ťie, fermecare, ├«nc├«ntare, r─âpire, seducere, seduc╚Ťie, subjugare, vr─âjire. (~ spectatorilor.) 4. bucurie, m├«ng├«iere, mul╚Ťumire, pl─âcere, satisfac╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) mul╚Ťumit─â, (├«nv.) haz, m├«ng├«ietur─â. (Simte o mare ~.)
desf─ât├í, desf─ât, (desf─â╚Ťa), vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) r─âsf─â╚Ťa, a (se) delecta. ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA); din lat. foetere ÔÇ×a mirosi ur├ót, a face sil─âÔÇŁ, cu pref. dis-, care indic─â sensul contrar (╚ś─âineanu, DER); din des- + fat─â (DLRM).
VARIATIO (VARIETAS) DELECTAT (lat.) diversitatea desf─ât─â ÔÇô Fedru, ÔÇ×FabulaeÔÇŁ, II, 10.

Desf─âtare dex online | sinonim

Desf─âtare definitie

Intrare: desf─âtare
desf─âtare substantiv feminin
Intrare: desf─âta
desf─âta verb grupa I conjugarea I
desf─âta verb grupa I conjugarea a II-a