desfătător definitie

10 definiții pentru desfătător

desfătător, ~oare a [At: MOLNAR, E. S. 32/4 / Pl: ~i, ~oáre / E: desfăta + -tor] Care desfată Si: încântător, plăcut, (rar) desfătat2, (înv) desfătăcios.
DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -tor.
DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -ător.
DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care desfată ochii sau simțurile; plăcut, încîntător. Dincolo de aste primejdii se întindea o grădină desfătătoare. POPESCU, B. I 91. Vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. În ce loc a fost vînătoarea... mai desfătătoare? ODOBESCU, S. III 78.
desfătătór adj. m., pl. desfătătóri; f. sg. și pl. desfătătoáre
desfătătór adj. m., pl. desfătătóri; f. sg. și pl. desfătătoáre
DESFĂTĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. încântător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâios. (Un peisaj ~.)
DESFĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care desfată; încântător; fermecător. /a desfăta + suf. ~ător
desfătător a. care desfată, delicios.
DESFĂTĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. încîntător, mîngîietor, plăcut, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.)

desfătător dex

Intrare: desfătător
desfătător adjectiv