Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru desf─ât

desfß║»t sn [At: C. PETRESCU, A. R. 71/ Pl: ~uri / E: desf─âta] 1 (├Änv) Extindere. 2 (├Änv) ├Änfrumuse╚Ťare. 3-6 Desf─âtare (3-6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfr├óu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.
desf─ât├í [At: PSALT. 62 / V: ~fat├í, (├«vr) dezv─â~, (reg) ~f─âid├í / Pzi: desfß║»t ╚Öi ~t├ęz / E: nct] 1 vt (├Änv) A extinde. 2 vt (├Änv) A ├«nfrumuse╚Ťa. 3 vr A se afla ├«ntr-o stare de mare mul╚Ťumire, de ├«nc├óntare. 4 vr A sim╚Ťi o deosebit─â pl─âcere (intelectual─â, senzorial─â, estetic─â). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o pl─âcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (├Änv; ├«e) A se ~ ├«n sine A se complace.
DESFß║«T s. n. (Rar) Desf─âtare. ÔÇô Din desf─âta (derivat regresiv).
DESF─éT├ü, desfß║»t, vb. I. Refl. A-╚Öi petrece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├óntare; a petrece, a se distra; a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├ónta, a fermeca. [Prez. ind. ╚Öi: desf─âtez] ÔÇô Et. nec.
DESFß║«T, desf─âturi, s. n. (Rar) Desf─âtare. ÔÇô Din desf─âta (derivat regresiv).
DESF─éT├ü, desfß║»t, vb. I. Refl. A-╚Öi petrece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├óntare; a petrece, a se distra; a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├ónta, a fermeca. [Prez. ind. ╚Öi: desf─âtez] ÔÇô Et. nec.
DESFß║«T s. n. (Neobi╚Önuit) Distrac╚Ťie, petrecere, desf─âtare. Era ceasul c├«nd Bucure╚Ötii... suspend├«ndu-╚Öi pentru dou─âsprezece ore rumoarea afacerilor, alearg─â la desf─ât. C. PETRESCU, C. V. 238.
DESF─éT├ü, desf─ât ╚Öi desf─âtez, vb. I. Refl. A-╚Öi trece timpul ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire, de bucurie, de ├«nc├«ntare, a sim╚Ťi o mare pl─âcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul c├«nt─â ╚Öi se desfat─â ├«n gr─âdin─â umbroas─â, iar altul se cutremur─â ╚Öi blestem─â?= CAMILAR, T. 104. ├Än salonul din dreapta dansa ╚Öi se desf─âta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. M─â desf─âtam pe ghea╚Ť─â ╚Öi la s─âniu╚Ö. CREANG─é, A. 117. ÔŚŐ Fig. Acea cuv├«ntare caden╚Ťat─â... pe care glasul o roste╚Öte cu pl─âcere, desf─ât├«ndu-se ├«n armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ÔÖŽ Tranz. A ├«nc├«nta, a fermeca, a delecta. Nu vedea dec├«t un spectacol care desf─âta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitat─â doarme-a doinelor comoar─â De-un sfert de veac, ├«n vechea lui vioar─â Ce-a desf─âtat o lume-n tinere╚Ťe! IOSIF, P. 29. ÔŚŐ Absol. Vars─â-n cupa mea de aur Acest vin ce desf─âteaz─â. ALECSANDRI, P. II 47.
desfắt (rar) s. n.
!desf─ât├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfß║»t, 2 sg. desf├ę╚Ťi, 3 desf├ít─â; conj. prez. 3 s─â desf├ęte
desf─ât s. n.
desf─ât├í vb., ind. prez. 1 sg. desf─ât/desf─ât├ęz, 2 sg. desf├ę╚Ťi/desf─ât├ęzi, 3 sg. desf├ít─â/desf─âte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desf├ęte/desf─ât├ęze
DESF─éT s. v. desf─âtare, petrecere, veselie.
DESFĂTÁ vb. 1. v. delecta. 2. v. distra. 3. v. încânta. 4. v. bucura.
desf─ât├í (-t, -├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A ├«nfrumuse╚Ťa. ÔÇô 2. A produce pl─âcere, a delecta. ÔÇô 3. (Refl.) A se distra, a petrece. Lat. foet─ôre ÔÇ×a mirosi ur├«t, a face sil─âÔÇŁ, cu pref. dis- care indic─â sensul contrar. Pentru semantism, cf. sp. heder ÔÇ×a mirosi ur├«tÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×a sup─âraÔÇŁ; desmierda, ╚Öi sl. n─Ľga ÔÇ×cur─â╚Ťirea copiluluiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×deliciu, voluptateÔÇŁ. Aceast─â explica╚Ťie, sugerat─â ├«nc─â de ╚śeineanu, nu pare s─â fi fost acceptat─â, de╚Öi este de departe cea mai corect─â. Celelalte nu par suficiente: din lat. facies (Cihac, I, 90); *s─ât─şsfact─üre (Cre╚Ťu 317); *dß┐Ĺsfat─üre, de la fatum ÔÇ×soart─âÔÇŁ (Pu╚Öcariu 518); *diseff─ôt─üre, de la eff─ôtus ÔÇ×istovit de sarcin─âÔÇŁ (Densusianu, GS, III, 430); de la *d─şs- ╚Öi lat. *fata ÔÇ×f─ât─âtoareÔÇŁ /Spitzer, RF, II, 284-86; REW 3269); de la fatuus, cf. sp. desenfadar (Buescu, Latinitatea verbului desf─âta, ├«n Destin, 1952, 109-121). ÔÇô Der. desf─ât─âciune, s. f. (desf─âtare, deliciu); desf─ât─âtor, adj. (care produce desf─âtare).
A DESFĂTÁ desfăt tranz. A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.
A SE DESF─éT├ü m─â desf─ât intranz. 1) A fi cuprins de pl─âcere ╚Öi de admira╚Ťie; a se r─âsf─â╚Ťa; a se delecta. 2) A-╚Öi petrece timpul ├«n distrac╚Ťii; a se deda pl─âcerilor lume╚Öti; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.
desf─ât├á v. a cauza mare bucurie, a sim╚Ťi o mare pl─âcere. [Derivat probabil din lat. FETOR, putoare (de unde f─ât(a), cu o evolu╚Ťiune de sens analog─â lui desmierda, ambii primitivi termeni de d─âdac─â].
desfß║»t ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. f─ât, fat─â. Desf─ât, -e╚Ť─ş, -at─â; s─â -ete). Decletez, ├«nc├«nt foarte tare. V. refl. A se desf─âta citind.
desf─ât s. v. DESF─éTARE. PETRECERE. VESELIE.
DESF─éTA vb. 1. a (se) delecta, a (se) r─âsf─â╚Ťa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) ├«ndulci. (S-a ~ cu tot felul de bun─ât─â╚Ťi.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se ├«nveseli, a petrece, a r├«de, a se veseli, (├«nv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau ╚Öi se ~.) 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a ├«nc├«nta, a r─âpi, a seduce, a subjuga, a vr─âji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 4. a bucura, a ├«nc├«nta, a m├«ng├«ia. (Peisajul ├«i ~ sufletul.)
desf─ât├í, desf─ât, (desf─â╚Ťa), vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) r─âsf─â╚Ťa, a (se) delecta. ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA); din lat. foetere ÔÇ×a mirosi ur├ót, a face sil─âÔÇŁ, cu pref. dis-, care indic─â sensul contrar (╚ś─âineanu, DER); din des- + fat─â (DLRM).
VARIATIO (VARIETAS) DELECTAT (lat.) diversitatea desf─ât─â ÔÇô Fedru, ÔÇ×FabulaeÔÇŁ, II, 10.

Desf─ât dex online | sinonim

Desf─ât definitie

Intrare: desf─ât
desf─ât substantiv neutru
Intrare: desf─âta
desf─âta verb grupa I conjugarea I
desf─âta verb grupa I conjugarea a II-a