Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru desfăcător

desfăcătór1, ~oáre smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oáre / E: desfăca + -tor] 1-2 Persoană care lucrează la desfăcat (1-2) porumbul.
desfăcătór2, ~oáre [At: ARITM. (1806), 38/12 / Pl: ~i, ~oáre / E: desface + -ător] 1 a (Îvr) Care distruge. 2 a (Înv; d. substanțe) Care dizolvă. 3 sm (Mat; îvr) Numitor. 4 sn (Teh) Cilindru folosit în industria alimentară pentru curățarea grișurilor. 5 sn (Teh) Mașină de lucru folosită în industria textilă la desfoierea, destrămarea și curățarea materiilor firoase. 6. sf Bot; Mol) Șerlai (Salvia aethiopis). 7 sf (Bot; îc) ~oarea-cea-mare Căldărușa-popii (Nicandra physaloidis).
desfăcătór s. n., pl. desfăcătoáre
desfăcătór s. n., pl. desfăcătoáre

Desfăcător dex online | sinonim

Desfăcător definitie

Intrare: desfăcător
desfăcător substantiv neutru