desfășa vt [At: LB / V: (reg) dis~, (îvr) ~șiá / Pzi: desfắș / E: ml disfaciare] 1 (C.i. copilul înfășat) A dezlega de fașă Si: (pfm) a desfofoli (1). 2 (Pex) A desface din scutece Si: (pfm) desfofoli (2). 3 (Îvr) A desface o persoană legată cu o fașă. 4 A scoate bandajul de pe o rană. 5 (Îvr) A dezbrăca.

DESFĂȘÁ, desfắș, vb. I. Tranz. A desface un copil de fașă sau, p. ext., de scutecele cu care este înfășat. [Prez. ind.: desfeși, desfașă, desfășăm etc.] – Lat. disfasciare.

DESFĂȘÁ, desfắș, vb. I. Tranz. A desface un copil de fașă sau, p. ext., de scutecele cu care este înfășat. [Prez. ind.: desfăș, desfeși, desfașă, desfășăm etc.] – Lat. disfasciare.

DESFĂȘÁ, desfắș, vb. I. Tranz. A dezlega fașa cu care e legat copilul peste scutece; p. ext. a desface copilul din scutecele cu care e învelit. Anica desfășe copila. CONTEMPORANUL, IV 392. – Forme gramaticale: prez. ind. desfăș, desfeși, desfașă, desfășăm.

desfășá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfắș, 2 sg. desféși, 3 desfáșă, 1 pl. desfășắm; conj. prez. 3 să desféșe; ger. desfășấnd

desfășá vb., ind. prez. 1 sg. desfăș, 2 sg. desfeșí, 3 sg. și pl. desfáșă, 1 pl. desfășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. desféșe; ger. desfășând

A desfășa ≠ a înfășa

A DESFĂȘÁ desfăș tranz. (copii mici) A desface din fașă sau din scutece. /<lat. disfasciare

desfășà v. a deslega copilului fașele.

desfắș, a -á v. tr. (lat. dis-fasciare, d. fascia, fașă. Des-făș, -feșĭ, fașă; să des-feșe). Dezleg feșile copiluluĭ.