desesizare definitie

2 intrări

13 definiții pentru desesizare

desesizá [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: fr dessaisir] (D. autorități) 1 vr A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 vr (D. instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. 3 vt A lua fără voie cuiva o sarcină.
desesizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: desesiza] 1 Declarare a incompatibilității pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 Renunțare la un caz. 3 Luare a unei sarcini care i-a fost atribuită cuiva.
DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. ♦ Tranz. A face să înceteze învestirea unui organ de jurisdicție pentru soluționarea unui litigiu, prin hotărârea unui organ juridic superior. – Din fr. dessaisir.
DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de a (se) desesiza. – V. desesiza.
DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.
DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de a (se) desesiza. – V. desesiza.
!desesizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizeáză
desesizáre s. f., g.-d. art. desesizắrii; pl. desesizắri
desesizá vb., ind. prez. 1 sg. desesizéz, 3 sg. și pl. desesizeáză
desesizáre s. f. → sesizare
DESESIZÁ vb. I. refl. (Despre instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].
DESESIZÁRE s.f. Acțiunea de a desesiza și rezultatul ei. [< desesiza].
DESESIZÁ vb. I. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)

desesizare dex

Intrare: desesiza
desesiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desesizare
desesizare substantiv feminin