Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru desesizare

desesiz├í [At: DA ms / Pzi: ~z├ęz / E: fr dessaisir] (D. autorit─â╚Ťi) 1 vr A se declara incompatibil pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. 2 vr (D. instan╚Ťe) A renun╚Ťa s─â se ocupe de cercetarea unui caz. 3 vt A lua f─âr─â voie cuiva o sarcin─â.
desesiz├íre sf [At: DN3 / Pl: ~zß║»ri / E: desesiza] 1 Declarare a incompatibilit─â╚Ťii pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. 2 Renun╚Ťare la un caz. 3 Luare a unei sarcini care i-a fost atribuit─â cuiva.
DESESIZ├ü, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorit─â╚Ťi) A se declara incompatibil pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. ÔÖŽ Tranz. A face s─â ├«nceteze ├«nvestirea unui organ de jurisdic╚Ťie pentru solu╚Ťionarea unui litigiu, prin hot─âr├órea unui organ juridic superior. ÔÇô Din fr. dessaisir.
DESESIZ├üRE, desesiz─âri, s. f. Faptul de a (se) desesiza. ÔÇô V. desesiza.
DESESIZ├ü, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorit─â╚Ťi) A se declara incompatibil pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. ÔÇô Din fr. dessaisir.
DESESIZ├üRE, desesiz─âri, s. f. Faptul de a (se) desesiza. ÔÇô V. desesiza.
!desesizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizeáză
desesizáre s. f., g.-d. art. desesizắrii; pl. desesizắri
desesiz├í vb., ind. prez. 1 sg. desesiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desesize├íz─â
desesiz├íre s. f. Ôćĺ sesizare
DESESIZ├ü vb. I. refl. (Despre instan╚Ťe) A renun╚Ťa s─â se ocupe de cercetarea unui caz. ÔÖŽ tr. A lua (f─âr─â voie) cuiva o sarcin─â. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].
DESESIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a desesiza ╚Öi rezultatul ei. [< desesiza].
DESESIZ├ü vb. I. refl. (despre instan╚Ťe) a refuza s─â se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (f─âr─â voie) cuiva o sarcin─â. (dup─â fr. dessaisir)

Desesizare dex online | sinonim

Desesizare definitie

Intrare: desesiza
desesiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desesizare
desesizare substantiv feminin