Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru desesiza

desesiz├í [At: DA ms / Pzi: ~z├ęz / E: fr dessaisir] (D. autorit─â╚Ťi) 1 vr A se declara incompatibil pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. 2 vr (D. instan╚Ťe) A renun╚Ťa s─â se ocupe de cercetarea unui caz. 3 vt A lua f─âr─â voie cuiva o sarcin─â.
DESESIZ├ü, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorit─â╚Ťi) A se declara incompatibil pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. ÔÖŽ Tranz. A face s─â ├«nceteze ├«nvestirea unui organ de jurisdic╚Ťie pentru solu╚Ťionarea unui litigiu, prin hot─âr├órea unui organ juridic superior. ÔÇô Din fr. dessaisir.
DESESIZ├ü, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorit─â╚Ťi) A se declara incompatibil pentru cercetarea ╚Öi solu╚Ťionarea unui litigiu. ÔÇô Din fr. dessaisir.
!desesizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizeáză
desesiz├í vb., ind. prez. 1 sg. desesiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desesize├íz─â
DESESIZ├ü vb. I. refl. (Despre instan╚Ťe) A renun╚Ťa s─â se ocupe de cercetarea unui caz. ÔÖŽ tr. A lua (f─âr─â voie) cuiva o sarcin─â. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].
DESESIZ├ü vb. I. refl. (despre instan╚Ťe) a refuza s─â se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (f─âr─â voie) cuiva o sarcin─â. (dup─â fr. dessaisir)

Desesiza dex online | sinonim

Desesiza definitie

Intrare: desesiza
desesiza verb grupa I conjugarea a II-a