desesizá [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: fr dessaisir] (D. autorități) 1 vr A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 vr (D. instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. 3 vt A lua fără voie cuiva o sarcină.

DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. ♦ Tranz. A face să înceteze învestirea unui organ de jurisdicție pentru soluționarea unui litigiu, prin hotărârea unui organ juridic superior. – Din fr. dessaisir.

DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.

!desesizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizeáză

desesizá vb., ind. prez. 1 sg. desesizéz, 3 sg. și pl. desesizeáză

DESESIZÁ vb. I. refl. (Despre instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].

DESESIZÁ vb. I. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)