Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

deservi1 vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/4 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: fr desservir] 1 A ac╚Ťiona ├«n dauna cuiva. 2 A nu servi cum trebuie.
deservi2 vt [At: I. IONESCU, M. 751 / Pzi: ~vesc / E: lat deservire] 1 A presta un serviciu ├«n folos public. 2 A supraveghea ╚Öi dirija func╚Ťionarea unei ma╚Öini.
deserv├şt1 sn [At: MDA ms / E: deservi1] 1-2 Deservire1 (1-2).
deserv├şt2, ~─â a [At: DA ms / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: deservi1] 1 Servit prost. 2 Defavorizat.
deserv├şt3 sn [At: MDA ms / E: deservi2] 1-2 Deservire2 (1-2).
deserv├şt4, ~─â a [At: DA ms / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: deservi2] 1 Beneficiar al unui serviciu public. 2 (D. sta╚Ťii de cale ferat─â, localit─â╚Ťi etc.) Care are asigurat un serviciu de comunica╚Ťie.
DESERV├Ź1, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a ac╚Ťiona ├«n dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. ÔÇô Din fr. desservir.
DESERV├Ź2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu ├«n folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea ├«n grij─â supravegherea ╚Öi dirijarea func╚Ťion─ârii unei ma╚Öini. ÔÇô Din fr. desservir, lat. deservire.
DESERV├Ź1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un r─âu serviciu, a ac╚Ťiona ├«n dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. ÔÇô Din fr. desservir.
DESERV├Ź2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu ├«n folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea ├«n grij─â supravegherea ╚Öi dirijarea func╚Ťion─ârii unei ma╚Öini. ÔÇô Din fr. desservir, lat. deservire.
DESERV├Ź2, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un r─âu serviciu, a nu servi cum trebuie, a v─ât─âma. Autorul nu reu╚Öe╚Öte s─â dea expresie potrivit─â inten╚Ťiilor sale ╚Öi adesea le deserve╚Öte. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4.
DESERV├Ź1, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu ├«n folos ob╚Ötesc. Se ├«ndreptar─â spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a sta╚Ťiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. ├Ändeob╚Öte trenurile ce deservesc liniile secundare s├«nt micu╚Ťe, locomotivele lor s├«nt adev─ârate samovare. C─éLUG─éRU, O. P. 53. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) Aceast─â conduct─â va deservi ├«n acela╚Öi timp cu gaz metan unele regiuni din ╚Ťara noastr─â. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A ├«ngriji o ma╚Öin─â ├«n timpul func╚Ťion─ârii ei.
deserv├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deserv├ęsc, imperf. 3 sg. deserve├í; conj. prez. 3 s─â deserve├ísc─â
deserv├ş (a face un r─âu serviciu, a ac╚Ťiona ├«n dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. Ôćĺ servi
DESERV├Ź vb. a servi. (Liftul ~ ├«ntregul bloc.)
DESERV├Ź vb. IV tr. I. A face cuiva un r─âu serviciu, a v─ât─âma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a ├«ngriji, a servi o ma╚Öin─â sau un agregat ├«n timp ce func╚Ťioneaz─â. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].
DESERV├Ź1 vb. tr. a face cuiva un r─âu serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)
DESERV├Ź2 vb. tr. 1. a presta un serviciu ├«n folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a ├«ngriji o ma╚Öin─â, un agregat ├«n timp ce func╚Ťioneaz─â. (< fr. desservir, lat. deservire)
A DESERV├Ź1 ~├ęsc tranz. (persoane) A face s─â suporte un serviciu r─âu; a prejudicia. /<fr. desservir
A DESERV├Ź2 ~├ęsc tranz. 1) (persoane, colectivit─â╚Ťi) A servi cu mult zel. 2) (ma╚Öini, agregate) A supraveghea ├«n timpul func╚Ťion─ârii. /<fr. desservir, lat. deservire
*deserv├ęsc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunica╚Ťiune: automobilu ╚Öi aeroplanu deserve╚Öte satu nostru. Fig. Aduc un r─â┼ş servici┼ş, nu servesc cum trebu─şe.
DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)

Deservit dex online | sinonim

Deservit definitie

Intrare: deservi (presta)
deservi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: deservi (d─âuna)
deservi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: deservit (servit bine)
deservit adjectiv
Intrare: deservit (servit prost)
deservit adjectiv